Logo parteneri   |   Despre noi   |   Membri   |   Regulament   |   Copyrights   |   Contact
CAUTARE
LIKE US
online
Asociatia TuristMania
Cabane si Refugii
Cluburi montane
Salvamont Romania

Everestul, nimic mai simplu!?

Postat de: moderator, Ultima actualizare: 14 Decembrie 2019

Soarta a facut ca acest articol sa apara dupa 11 ianuarie, data la care comemoram doi ani de la disparitia dintre noi a unui mare alpinist si mai ales a unui mare om, neozeelandezul Edmund Hillary. In acest context nu pot sa nu spun cateva cuvinte despre Edmund Hillary.

S-a nascut la 20 iulie 1919, in Auckland, Noua Zeelanda, si a decedat in urma unui infarct miocardic tot la Auckland la 11 ianuarie 2008. In 1953, a fost selectat sa faca parte din expeditia condusa de ofiterul britanic John Hunt, in urma careia a fost atins, in premiera, cel mai inalt varf din lume Everest (8848 m altitudine). Edmund Hillary a facut echipa cu serpasul nepalez Tenzing Norgay.

Expeditia a debutat in luna martie si a fost dusa la capat pe 29 mai doar de Hillary si de serpasul nepalez Tenzing Norgay, ceilalti alpinisti renuntand pe parcurs, din cauza epuizarii. La 28 mai, Tenzing si Hillary au campat la inaltimea de 8504 metri. Dupa o noapte de inghet si nesomn, cei doi au pornit din nou, ajungand pe varful sudic la ora 9 dimineata. O ora mai tarziu, au ajuns la un pas stancos, extrem de abrupt, aflat 12 metri mai sus. Agatandu-se de o crapatura, Hillary a inceput sa urce incet, strabatand pasul care ulterior avea sa poarte numele sau. Hillary a aruncat o franghie, iar Norgay l-a urmat. Aproximativ la ora 11:30 a.m., alpinistii au ajuns pe acoperisul lumii.

Succesul expeditiei a fost anuntat public in ziua incoronarii reginei Elisabeth II a Angliei, pe 2 iunie 1953. Hillary si Hunt au fost facuti cavaleri de catre regina. Norgay, pentru ca nu era cetatean al unei tari din Commonwealth, a primit Medalia Imperiului Britanic. Hillary si-a continuat activitatea participand la instalarea in anul 1957 a bazei Scott in Antartica. A depus eforturi fructuoase pentru constructia de scoli si spitale in Nepal. Ca o recunoastere a meritelor sale in 1985 a fost numit ambasador al Noii Zeelande in India, Nepal si Bangladesh. In 1991, era desemnat Reprezentant Special UNICEF pentru copiii din Himalaya, iar in 1995 primea de la regina Marii Britanii distinctia maxima existenta in Regatul Unit: Jarretiera.

De asemenea, a continuat alpinismul de performanta pana in decada anilor '80, urcand varfuri ca Tamserku, Kangtega, Aba Dablan, de peste 7000 m. A fost prezent in expeditia ce a atins la 4 ianuarie 1958 Polul Sud cu vehicule (tractoare cu senile), s-a intors in Himalaya in cautarea miticului Yeti, a incercat in 1960-1961 - fara succes - sa urce Makalu (8470 m) fara butelii de oxigen. Ultima premiera a fost in anul 1985, cand, la 66 de ani, impreuna cu astronautul Neil Armstrong (cuceritorul Lunii), a aterizat la Polul Nord. Devenea astfel primul om care a atins cei trei "poli ai Lumii": Polul Nord, Polul Sud si Everestul.

Chiar si la 78 ani era o persoana foarte ocupata. Patru luni pe an calatorea prin lume pentru a tine conferinte si a strange fonduri pentru actiunile umanitare din Himalaya. Iar restul de 8 luni, il petrecea in casa sa din Auckland, scriind, raspunzand la scrisori, facand noi proiecte...

Cu doi ani in urma, legendarul alpinist, aventurier si filantrop a plecat sa se alature camaradului Norgay, care s-a stins din viata in 1986. Admiratia si profundul nostru respect pentru cei doi alpinisti de neuitat Hillary-Tenzing.

Cateva elemente de decor: Sir Edmund a fost singurul neozeelandez care a aparut, in timpul vietii, pe o bancnota in circulatie in tara sa. In 1975, Tabei Junko din Japonia a devenit prima femeie care a ajuns in varf, iar trei ani mai tarziu, Reinhold Messner din Italia si Peter Habeler din Austria au reusit ceea ce inainte parea imposibil: au ajuns in varf fara oxigen. Pentru aceste modeste randuri am apelat in mare parte la un articol scris impreuna cu un bun prieten Iulian Nica si publicat anul trecut pe Alpinet.

Si acum sa trecem la tema propriu-zisa: putem sa speram ca vom ajunge vreodata pe Everest calcand pe urmele lui sir Edmund Hillary si ale lui Tenzing Norgay? In cele ce urmeaza voi arata ca, da, este posibil.

De mic copil am fost atras de munte. Ca orice copil am visat sa ajung pe cele mai inalte varfuri montane si desigur pe cel mai inalt. La sfarsitul anului 1958 a aparut in Editura Tineretului o carte deosebita: Fritz Rudolph - Tigrii din Himalaia, aveam aproape 10 ani si imi amintesc ca am citit-o pe nerasuflate.

Atunci am facut cunostinta cu muntii Himalaya si varfurile sale. Astazi la aproape 60 de ani de drumetii am ramas in buna parte un visator. Eu nu am ajuns pe Everest, dar asta nu inseamna ca romanii nu pot sa faca eforturile necesare sa atinga aceasta performanta. De aceea va voi prezenta pe scurt ce eforturi presupune o expeditie pe Everest si ce trebuie sa faceti pentru a reusi. Informatii de acest gen nu se prea vehiculeaza in Romania, de parca ar fi "secret de stat". De exemplu, stim noi cati turisti ajung pe an pe Moldoveanu? Nu stim. Nu exista date statistice. Dupa mine ajung pe Moldoveanu intr-un an circa 2500 de persoane. Spre comparatie pe Aconcagua in sezonul 2007/2008 au ajuns peste 7658 de turisti/alpinisti de diverse varste, din care: 25 au avut sub 15 ani si 18 peste 71 de ani.

Ce vreau sa subliniez este faptul ca astazi ascensiunile pe cei mai inalti munti, cu exceptia poate a lui K2, este posibila marii majoritati a celor interesati. Practic, aproape "oricine" care apeleaza la o firma specializata in turism la inalta altitudine, folosind ceea ce se cheama expeditiile comerciale, poate sa ajunga pe cel mai inalt varf al Terrei. In acest mod au ajuns pe Everest cca. 2000 de persoane. Cei mai numerosi sunt americanii, dar sunt si canadieni, englezi, elvetieni, japonezi, sud-africani, nouazeelandezi si polonezi. Acum, sa nu credem ca chiar oricine ajunge pe Everest. Trebuie sa fie indeplinite concomitent cinci conditii, si anume: sa ai viza, sa ai timp, vremea sa fie favorabila ascensiunii, sa ai o conditie fizica buna si sa ai bani.

1. Viza. Cetatenii romani au nevoie de viza pentru a intra in Nepal.Ambasada romana din India reprezinta interesele Romaniei in Nepal.

2. Timpul. O expeditie pe Everest este programata, de regula, pentru 90 de zile, ori primavara, ori toamna. Firmele specializate au optat pentru o varianta de circa 60 de zile. Deci ne trebuie o vacanta lunga.

3. Vremea. Nu este cazul sa discutam prea mult despre vreme. Evident ca o vreme frumoasa fara intemperii si vant este favorabila ascensiunii. Echipa de meteorologi montani din tabara de baza va preciza intervalul potrivit pentru ascensiune. Acest interval trebuie sa se incadreze in timpul alocat expeditiei.

4. Conditia fizica. Este evident ca trebuie sa fii sanatos, in forta, capabil a face ascensiuni de durata. Nu trebuie sa uitam niciun moment ca o expeditie presupune o munca de echipa si deci ceilalti trebuie sa se bazeze pe tine asa cum si tu te bazezi pe ei in caz de nevoie. Este o chestiune de viata si moarte. Expeditiile comerciale se alcatuiesc din oameni cu experienta montana, de aceea se impune sa detinem un certificat medical pentru a fi pe deplin incredintati ca putem sa realizam ceea ce ne-am propus. Este nevoie de un curs de formare la mare altitudine de cel putin o saptamana si de a fi reusit sa urci pe varfuri cum ar fi Denali, Aconcagua, Cho-Oyu sau Vinson.

Ati vazut ce simplu este?! Am analizat deja patru puncte vitale pentru reusita expeditiei.

5. Costul expeditiei. Sa analizam ultima problema: cat ne costa? Din documentarea mea rezulta ca aceasta este o chestiune deosebit de delicata, atat pentru alpinistii profesionisti doritori de mari performante pe cai asa-zis virgine, cat si pentru alpinistii amatori procupati sa isi indeplineasca un vis. De la bun inceput trebuie sa fim convinsi ca nu poti face nimic fara bani. Aici nu merge cu iama nene, dormitul in refugiu sau cort si cu mancatul din traista.
Sa incepem cu echipamentul.

Fara pretentia de a epuiza lista in expeditie este necesar sa aveti la dumneavoastra: boneta de lana; palarie de soare; esarfa de bumbac (pentru a proteja gatul de soare); vesta sintetica cu maneca lunga; T-shirt cu maneci lungi si scurte; camasa cu maneca lunga; hanorac; polar; manusi cu un deget; lenjerie de corp scurta si lunga; pantaloni ce se pot transforma in pantaloni scurti; bocanci; adidasi; papuci; ciorapi. Nu discutam aici despre materialul din care sa fie executate. Stiti ca sunt voci pro si contra bumbac sau material sintetic sau lana etc. De asemenea trusa de igiena personala; sapun multi-scop biodegradabil pentru corp si imbracaminte; prosoape de hartie; hartie de toaleta. Apoi, un rucsac de 60-80 litri; un rucsac mai mic de 30 litri necesar in ascensiunea spre varf, sac de dormit; saltea autogonflabila si trusa ei de reparat; ochelari de soare de buna calitate; bete telescopice; tablete de iod pentru apa; frontala si baterii de rezerva; un flacon izolat de un litru; aparat de fotografiat/filmat si baterii de rezerva; dopuri pentru urechi; pungi de plastic pentru a mentine lucrurile uscate; portofel de calatorie (agatat de gat); cutit de buzunar; pachete de alimente energizante (nuci, fructe uscate); jurnal de calatorie si stilou. Sa nu uitam medicamentele: antibiotice cu spectru larg (Cypro 500 mg); antiperistaltic (Imodium 2 mg sau de alta natura); anti-greata (Gravol sau de alta natura); anti-inflamatorii (Voltaren, Naprosyn); diamox 250 mg (pentru rau de altitudine); analgezice (paracetamol, aspirina); crema antibiotica (Polysporin sau de alta natura); pachete de servetele; produse de protectie solara 30 +; balsam pentru buze. Sa nu uitam materialele tehnice: coltari, corzi, crampoane, carabiniere etc.

Nu insist prea mult deoarece in cazul ca sunteti admisi in expeditie veti primi o lista cu toate echipementele obligatorii. Cert este faptul ca se doreste ca acestea sa fie noi, oricum nu mai vechi de 6 luni. Nu fac decat o estimare a costului echipamentului pentru ca este posibil ca aceasta sa poata fi si inchiriat. Dupa mine este nevoie de circa. 20.000 de dolari. Sa nu uit, in Nepal pentru alpinisti moneda de baza este dolarul american.

Turismul comercial asigura o serie intreaga de facilitati organizatorice, insa contra cost. Astfel de 65.000 de dolari putem fi siguri ca vom avea asigurate cazarile in Katmhmandu, transportul cu avionul tur-retur pe distanta Katmhmandu-Lukla inclusiv transportul a 60 kg, porterii care ne transporta bagajele la tabara de baza si inapoi, produsele alimentare pentru intreaga perioada de stationare in tabara de baza, cortul personal, cortul pentru masa, cortul pentru toaleta, mese, scaune, bucatarii, ghizii, ofiterul de legatura pentru orice problema legata de echipamentul aferent expeditiei, asigurari, etc., salariile personalului, transferul la aeroport-hotel-aeroport, telefon satelit in regim "apel pay", panouri solare pentru lumina si incarcarea bateriilor, si nu in ultimul rand, dar cel mai important, permisul de a urca pe Everest.

Pe langa acestea trebuie sa adaugam costul biletelor de avion Bucuresti-Katmanhmandu si retur circa 2500$ cel mai ieftin cu doua conexiuni, bonusul de ascensiune (in caz de reusita) pentru porter 1000 $ si pentru sherpa 1500 $, taxa pentru gunoi de 2000 $, alte costuri privind alimentele, combustibilul, oxigenul, asigurarea medicala etc. evaluate la aproape 10.000$.

Una peste alta cred ca 100.000 $ sunt suficienti. O expeditie realizata prin eforturi proprii, fara a apela la turismul comercial, va costa in mod sigur mult mai putin.

Expeditia comerciala are un avantaj major pentru alpinisti si anume faptul ca nu ai grija transportului bagajelor, iar traseul (scari, corzi, etc.) este amenajat de insotitori. Ce sa zic, aproape nu ai nicio grija.

Programul unei expeditii este de regula urmatorul:
Ziua 01: Sosire pe aeroportul din Kathmandu in Nepal si cazarea la un hotel
Ziua 02: Acomodarea cu Nepalul, vizitarea orasului Kathmandu, completarea echipamentului
Ziua 03: Pregatirea formalitatilor pentru expeditie si de regula un scurt briefing la Ministerul Turismului
Ziua 04: Zborul la Lukla si apoi se merge la Phakding (2640m)
Ziua 05: Phakding - Namche Bazar
Ziua 06: O zi petrecuta la Namche (3446 m) pentru aclimatizare
Ziua 07: Namche - Manastirea Thyanboche (3867 m)
Ziua 08: Thyanboche - Pheriche (4243 m)
Ziua 09: Pheriche - Lobuche (4930 m), loc de tabara
Ziua 10: Sosire la tabara de baza, Everest Base Camp (5400 m)
Ziua 11-60: In aceasta perioada se face aclimatizarea, antrenamentul si se asteapta decizia meteorologilor pentru zilele favorabile ascensiunii.
Ziua 61: Tabara de baza - Thyanboche (3800 m)
Ziua 62: Thyanboche - Phakding (2600 m)
Ziua 63: Phakding - Lukla (2800 m)
Ziua 64: Lukla - Kathmandu
Ziua 65: Plecarea spre tara.

Cateva cuvinte despre taberele folosite in ascensiune.

Tabara de baza: 5400 m
In tabara este foarte multa lume din diverse colturi ale planetei. Este ocazia unica de a inchega prietenii cu unii din marii alpinisti ai momentului. Aici se petrece destul de mult timp pentru aclimatizare si transportul in etape a echipamentului la tabara 1. Aici se oficiaza ceremonia prin care un lama (preot) invoca binecuvantarea zeilor pentru toate echipele care urmaresc sa ajunga pe varf. Aclimatizarea va continua in fiecare tabara. Se va urca si reveni din taberele superioare pentru a se desavarsi aclimatizarea. Fiecare tabara reprezinta un pas pentru asaltul final.

Tabara 1: 6400 m
Aceasta tabara este situata pe o suprafata plana de zapada. Din cauza reflectiei Soarelui din acest loc temperatura ambientala este destul de ridicata. Noaptea se pot asculta sunetele profunde produse de fisurarea crevaselor. Ca sa ajungi aici trebuie sa traversezi asa numita Khumbu Icefall considerata de multi ca etapa cea mai periculoasa a expeditiei. Sunt cascade de gheata de 700 m, multe crevase, unele cu adancime de 200 m. Sherpa vor avea grija sa intinda corzile si sa instaleze scarile de aluminiu in asa fel incat orice pericol sa fie inlaturat.

Tabara 2: 6750 m
Aceasta tabara este situata la poalele inghetate ale muntelui Lhotse. Vremea aici este in general buna, dar pot apare nori rai. Vantul poate fi foarte violent si suficient de puternic sa distruga corturile.

Tabara 3: 7100 m
Tabara este situat in apropierea peretilor muntilor Lhotse. Aici isi spune cuvantul aclimatizarea. De obicei nu se utilizeaza buteliile de oxigen. Apar necesare primele cunostinte de alpinism. Este tabara pregatitoare pentru pasul decisiv la tabara 4.

Tabara 4: 8400 m
Este ultima tabara a expeditiei. Aici se asteapta vrerea divinitatii, o fereastra de vreme frumoasa. Aceasta este partea finala si periculoasa a ascensiunii. Acest loc este asediat de vanturi feroce si violente. Asaltul incepe la lumina frontalelor si se ajunge pe varf pe la amiaza. Cea mai buna cale de a ajunge pe varf este prin zona ingusta de Sud-Est Ridge care precede varfurile de Sud de cca. 8750 m. De aici drumul este usor si se ajunge pe Everest la 8848 m. Acest traseu a fost utilizat de Sir Edmond Hillary si Tenzing Norgay Sherpa in 1953.

Ajungand la finalul expozeului ne ramane in minte o cifra si anume 100.000$, aceasta cifra reprezinta cheia succesului. O fi greu de strans acesti bani, se vor gasi sponsori, asta numai Dumnezeu stie! Eu nu pot decat sa va doresc din tot sufletul SUCCES!

Articol semnat de GABRIEL-ANTONIE LAZAROVICI 

Articol vizualizat de 2 ori

Lista comentarii

Trebuie sa fiti logat
pentru a putea adauga comentarii!


Alte articole din Alpinism si escalada

Alpinismul in Romania, de la inceputuri pana la caderea comunismului Alpinismul poate fi definit ca o activitate ce are ca scop ascensiunea in munti, pe stanca, pereti verticali de gheata sau pante de zapada cu inclinatie mare. Termenul initial vine de la ascensiuni in muntii Alpi (alpi+nism), activitate aparuta in Alpii francezi, odata cu cucerirea varfului Mont ... DETALII
Istoria cuceririi varfului K2 La 1500 km est de Everest, in mijlocul Asiei, se inalta din mijlocul unui manunchi de piscuri uriase, al doilea munte al lumii. In urma primelor ridicari efectuate de Serviciul Topografic al Indiei, el a fost inscris, provizoriu, cu indicativul K2. Litera K desemnand masivul Karakorum, uriasul lant ... DETALII
Istoria cuceririi varfului Annapurna Moto: "Exista in viata si alte Annapurne." (Maurice Herzog - la intoarcerea in 1950 de pe Annapurna, primul optmiar himalayan urcat de oameni) Annapurna (8091 m) a fost primul optmiar din lantul himalayan, pe care oamenii au reusit sa-l cucereasca. Eroii au fost doi membri ai unei ... DETALII
Polonezii si ascensiunile de iarna Alpinistii polonezi si-au castigat o buna reputatie datorita ascensiunilor de iarna pe optmiari. Noua dintre cei unsprezece 8000 m au fost urcati pentru prima oara in lume de vrednicii alpinisti polonezi. Evident ca polonezii au fost si sunt unii dintre cei mai buni alpinisti de pe mapamond. Sa nu ... DETALII
Sali de escalada Alba Climbing Walls Tel: (+40) 745 345 677 Bacau Alpin Club Tel: (+40) 742 143 112 Brasov Natural High Indoor Climbing Gym Tel: (+40) 730 119 911 Bucuresti Ecran Club, Sala de boulder si escalada Tel: (+40) 763 727 239 - Claudiu Miu Tel: (+40) 766 440 566 - Bogdan ... DETALII