Logo parteneri   |   Despre noi   |   Membri   |   Regulament   |   Copyrights   |   Contact
CAUTARE
LIKE US
online
Asociatia TuristMania
Cabane si Refugii
Cluburi montane
Salvamont Romania

Istoria cuceririi varfului Makalu

Postat de: moderator, Ultima actualizare: 20 Octombrie 2021

Aflat la granita dintre Nepal si Tibet, Makalu, cu o inaltime de 8.463 metri, este considerat unul dintre cei mai dificil de urcat munti din lume.

Se presupune ca denumirea de "Makalu" provine de la cuvantul tibetan "mahakala", care inseamna "marele negru", un alt nume dat zeitei Shiva. Cine se apropie macar o data de acest varf intelege de ce localnicii l-au botezat in acest fel.

In anul 1921, pe vremea cand escaladarea varfurilor de peste 8.000 de metri inaltime era inca un vis, unul dintre alpinistii cunoscuti ai epocii a pronuntat urmatoarele cuvinte: "Dintre toate piscurile pe care le-am vazut vreodata, cel mai impresionant prin maretia sa este Makalu".

In acea perioada, alpinistii se familiarizasera numai cu versantii nordici ai unor giganti, precum Makalu sau Everest. Escaladarea pe versantii sudici, care se aflau pe teritoriul Nepalului, nu era posibila din motive politice. O carte publicata in 1930 ilustreaza respectul cu care era privit Makalu de alpinisti. In paginile ei, englezul Frank Smythe a prorocit: "Dupa cucerirea varfului Everest, Makalu va mai rezista inca in fata a numeroase generatii de alpinisti, pentru ca este unul dintre cei mai teribili munti de pe glob".

Cu toate acestea, inca din 1934, un grup de francezi a inceput sa planuiasca escaladarea varfului dinspre Tibet. Francezii au sustinut ca au descoperit un traseu comod dupa ce au privit un set de fotografii vechi. Guvernul din Lhasa a refuzat insa sa permita alpinistilor accesul pe teritoriul Tibetului, iar riscanta expeditie nu a mai avut loc.

Dupa transformarile politice din anul 1950, Nepalul s-a deschis catre lume. Alpinistii au avut in sfarsit posibilitatea sa atace dinspre sud piscurile la care visau. In 1953, o echipa britanica a incercat sa urce pe Makalu venind dinspre sud-vest. Unicul traseu posibil pentru escalada din punctul de vedere al britanicilor era oferit de o poteca abrupta si acoperita de gheata care potrivit unuia dintre participan?i, parea a se tine de peretele de stanca asemenea unui magnet. Eric Shipton, Bruce Lowe, Charles Evans si Edmund Hillary au gasit o trecatoarea pe care au folosit-o mai tarziu toate expeditiile care i-au urmat. Descoperirea a fost posibila numai datorita pastorilor din Barun care, cunoscand foarte bine regiunea si fiind serpasi experimentati, i-au ajutat pe alpinisti.

Expeditia din 1953 a deschis calea catre varf, dar nu a reusit sa-l cucereasca. Un an mai tarziu, unul dintre membrii grupului, Edmund Hillary (Noua Zeelanda), ?i-a incercat din nou norocul pe Makalu. Aproape in acelasi timp au pornit spre varf alte doua expeditii, una franceza si alta californiana. Americanii au facut calea intoarsa dupa ce au ajuns la altitudinea de 7.000 de metri, urcand dinspre sud-est. Hillary a renuntat si el dupa ce a cazut intr-o crevasa si a fost ranit atat de grav incat abia a scapat cu viata.

Expeditia franceza condusa de Jean Franco a ajuns pe saua de sub varful Makalu inca din anul 1954. Francezii au reusit sa cucereasca varful un an mai tarziu. Membrii expeditiei, care in 1954 au ajuns pana la altitudinea de 7.410 de metri, au explorat parti ale varfului Makalu pe care niciun om nu pusese inca piciorul. Aceasta ascensiune a reprezentat o etapa pregatitoare pentru cucerirea de mai tarziu a varfului. Ea a permis francezilor sa isi testeze cu minutiozitate echipamentul, astfel incat urmatoarea escalada i-a gasit excelent pregatiti.

In primavara anului 1955, francezii "au trecut la atac". De aceasta data, incercarea lor a fost incununata de succes: la 15 mai, grupul a ajuns pe varful Makalu. Aparatele de oxigen de ultima generatie s-au dovedit foarte utile. In plus, conditiile atmosferice au fost deosebit de ingaduitoare cu alpinistii. Jean Franco a descris experientele pe care le-a trait in timpul expeditiei in cartea intitulata "Makalu", in care numeste maiestosul varf "muntele norocului". Dupa cucerirea varfului Makalu in 1955, expeditia franceza si-a mai inscris in palmares di cucerirea varfului Baruntse, cu altitudinea de 7.220 metri.

Numerosi alti cutezatori, care si-au incercat puterile pe Makalu in anii care au urmat, ar ezita sa califice varful drept "norocos". Acest colos este atat de inalt, incat niciun alt varf din imediata apropiere nu ii poate tine tovarasie, ceea ce face ca pe crestele sale sa sufle permanent vanturi puternice. Acestea au fost aproape fatale expeditiei din Noua Zeelanda, care, in 1961, a incercat sa escaladeze varful fara ajutorul aparatelor de oxigen. La altitudinea de 8.250 de metri, unul dintre participanti a suferit degeraturi foarte periculoase. Colegii sai au reusit sa il salveze, dar medicii au fost nevoiti sa-i amputeze picioarele, mai jos de genunchi. Urmatoarele incercari reusite de cucerire a varfului Makalu au avut loc de abia in anul 1970.

In ianuarie 2006, cunoscutul alpinist francez Jean-Christophe Lafaille a disparut pe Makalu in timp ce incerca o ascensiune solitara fara oxigen suplimentar, pe timp de iarna. "Marele Negru" a fost pana la inceputul lui 2009 singurul varf nepalez de peste 8.000 de metri care inca nu a putut fi escaladat pe timp de iarna.

Romani pe Makalu

Prima ascensiune romaneasca a varfului Makalu a fost facuta pe 12 mai 2008 de catre Alex Gavan, fara a folosi oxigen suplimentar sau serpasi.

Alpinistul si fotograful Alex Gavan a reusit escalada muntelui Makalu si cucerirea celui de-al cincilea varf al lumii, pe 12 mai 2008, la ora 14.00 (ora Nepalului), dupa o ascensiune de zece ore facuta de la bivuacul de la altitudinea de 7.800 m.

Expeditia, initiata pe 10 aprilie de Alex Gavan si Mihnea Radulescu, a fost prima tentativa romaneasca de a atinge varful himalayan. Din cauza unor probleme legate de aclimatizare, Mihnea Radulescu a fost constrans sa abandoneze ascensiunea la altitudinea de 6.800 m (Tabara 2).

Ramas singur pentru a stabili celelalte doua tabere superioare, Alex Gavan a efectuat o ascensiune rapida de la altitudinea de 7400 m cu un bivuac la 7800 m. Regiunea superioara a traseului urmeaza o fata stancoasa de munte, inclinata la 45 de grade, cu pasaje scurte la 70 de grade, cu escalada mixta de gheata/zapada inghetata/stanca. Varful este atat de ingust, incat Gavan a trebuit sa se opreasca la o jumatate de metru sub el pentru a nu deranja si prabusi sensibila formatiune de zapada de pe varf.

Alex Gavan a atins varful la exact 20 de zile dupa ce a ajuns in Tabara de Baza, la 4.700 m. Pentru a reusi ascensiunea unui varf de 8.500 de metri, perioada de aclimatizare este de aproximativ cinci saptamani. Planul initial prevedea stabilirea unei Tabere de baza avansate la altitudinea de 5.600 metri, urmand ca de aici sa fie asezate trei tabere intermediare, la 6.300 metri, 6.800 metri si 7.400 metri, iar ascensiunea finala sa porneasca de la 7.800 metri la sfarsitul lunii mai.

Alex Gavan si-a trecut astfel in palmares al treilea varf de peste opt mii de metri, dupa ce, in 2006, la 24 de ani, reuseste ascensiunea muntelui Cho Oyu (8201 m, al saselea gigant al lumii), iar la doar zece luni dupa aceasta, pe 30 iunie 2007, urca in premiera romaneasca dificilul Gasherbrum I (8.068 m), din Pakistan.

Este necesar sa precizam ca in ascensiunile sale, Alex nu foloseste oxigen suplimentar si nu primeste ajutorul serpasilor.

Articol vizualizat de 5 ori

Lista comentarii

Trebuie sa fiti logat
pentru a putea adauga comentarii!


Alte articole din Alpinism si escalada

Istoria cuceririi varfului Manaslu Manaslu (cunoscut si drept Kutang) din masivul Gurkha, muntii Himalaya (partea nepaleza), este, ca inaltime, al optulea varf al planetei (8.163 m). Culmile alungite si vaile pline de ghetari ale masivului fac urcusul accesibil din aproape toate directiile, insa, pe masura ce te apropii de varful ... DETALII
Vezi cum a fost cucerit K2, muntele ce omoara 3 din 10 oameni care incearca sa il urce La 31 iulie 1954, la ora 18:00, dupa eforturi la limita posibilitatii omenesti, italienii Achille Compagnoni si Lino Lacedelli, au reusit prima ascensiune a muntelui K2 (8611 m), al doilea munte ca inaltime din lume, fiind depasit de Everest cu 237 m si depasind la randul sau pe Kanchenjunga cu 25 ... DETALII
Istoricul ascensiunilor pe Cho Oyu La 8201 m, Cho Oyu este al saselea cel mai inalt munte din lume. E localizat pe granita dintre Tibet (China) si Nepal, la aproximativ 20 km vest de varful Everest. Cho Oyu este tradus in tibetana ca "Zeita de Turcoaz", de la Chomo = zeita si Yu = turcoaz. Aceasta derivare a numelui nu ... DETALII
Cate ceva despre ghidul de munte Motto: "Si eu am fost tanar, dar in drumetie am fost educat altfel... Noi aveam o conduita exemplara din momentul facerii rucsacului si pana la cel al desfacerii lui." (I. I. Dunareanu) Salvamontul avertizeaza: cele mai dese si grave accidente se intampla cu turistii neorganizati in ... DETALII
Istoria cuceririi varfului K2 La 1500 km est de Everest, in mijlocul Asiei, se inalta din mijlocul unui manunchi de piscuri uriase, al doilea munte al lumii. In urma primelor ridicari efectuate de Serviciul Topografic al Indiei, el a fost inscris, provizoriu, cu indicativul K2. Litera K desemnand masivul Karakorum, uriasul lant ... DETALII