Logo parteneri   |   Despre noi   |   Membri   |   Regulament   |   Copyrights   |   Contact
CAUTARE
LIKE US
online
Asociatia TuristMania
Cabane si Refugii
Cluburi montane
Salvamont Romania

Lupul - Canis lupus

Postat de: moderator, ultima actualizare: 27 Martie 2024

Lupul apare in istoria si mitologia multor popoare din spatial indo-european. De la legendara lupoaica ce i-a hranit pe cei doi frati intemeietori ai Romei antice, continuand cu steagurile de lupta in forma de cap de lup ale stramosilor nostri dacii, pana la legile instituite de primul mare legiuitor al Atenei antice - Solon -, ce acorda un substantial premiu pentru capturarea unui lup adult. De asemenea, mitul descendentei dintr-o lupoaica/lup fiind larg raspandit la turco-tatari (conform lui Mircea Eliade).

Dacii se numeau LUPI sau CEI CARE SUNT ASEMENI LUPILOR preluind numele lupului - daoi sau daos din frigiana - datorit asemanarii care exista intre comportamentul acestora si cel al tinerilor razboinici (Mircea Eliade).

Respectul oamenilor din vechime pentru lup se datoreaza in primul rand tacticilor sale de mare vanator, imprumutate si aplicate cu un deosebit succes in confruntarile armate. Iata cateva exemple:
- uneori, doi-trei lupi pandesc, ascunsi, in timp ce altii gonesc spre ei prada;
- la stana, pornesc atacuri simulate dintr-o latura a stanii si, in timp ce ciobanii insotiti de caini alearga sa apere oile, restul haitei da navala pe latura ramasa fara aparare, inhatand prada;
- lupoicele atrag adesea cainii ciobanesti in adancul padurii, in timp ce restul haitei ii asteapta gata sa-i atace;
- gonirea vanatului mare (cerb, ciuta, caprioara sau mistret) se face prin desfasurarea in evantai a intregii haite care 'matura' intrega zona pana reuseste sa goneasca vanatul.

Lupul este declarat specie ocrotita, fiind protejat de Conventia de la Berna (la care Romania a aderat din 1993), precum si de Legea fondului cinegetic si protectiei vanatului (nr. 103/1996).

Astfel, vanarea lupului este permisa doar cu autorizatie speciala in cazul constatarii producerii de catre acesta a unor pagube insemnate, fiind interzise urmatoarele:
- orice forma de capturare, detinere si ucidere intentionata;
- degradarea sau distrugerea locurilor de reproducere sau a zonelor de repaus;
- comercializarea exemplarelor vii sau moarte, inclusiv a celor naturalizate.

 

Cum s-a ajuns aici?

 

In trecut, lupul a avut unul dintre cele mai vaste areale de raspandire de pe Glob. Insa, datorita unei imagini neconforme cu realitatea pe care a dobandit-o, a fost incetul cu incetul exterminat din tot vestul Europei. Mai intai in Anglia, in secolul XIII si peste cateva secole si in restul Europei de vest, la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX. Principala cauza care a dus la disparitia lui a fost in primul rand cresterea populatiei umane care, in felul acesta a exercitat o presiune deosebita asupra habitatului natural al lupului.

Vanatorii il considerau un animal daunator pentru vanat desi, el asigura echilibrul natural in zonele unde isi desfasura activitatea. Asezarile omenesti au ajuns, ca urmare a dezvoltarii, in zonele de habitat ale lupului, silindu-l sa se retraga. De asemenea, turmele de oi aveau nevoie de tot mai multe pasuni, intrandu-se astfel in habitatul lupului. In felul acesta, oile au devenit animale componente ale acestui habitat si implicit victime ale pradatorilor (nu numai ale lupului). Un animal folositor care asigura echilibrul natural care pe langa exemplarele sanatoase, lupul mananca si cadavrele padurii care, reprezinta focare de imprastiere a bolilor, din aceasta cauza fiind numit si SANITARUL PADURII. Prin urmare, lupul are rolul lui bine stabilit in acest mecanism bine pus la punct al naturii, fiind cat se poate de util.

Nu ataca omul decat in iernile grele, cand este foarte infometat si intotdeauna in haita. De obicei este vorba despre cei beti care au adormit prin santuri si au inghetat sau cei inghetati si cazuti in nesimtire.

Lupul, privit in ansamblu, seamana cu un caine ciobanesc german (cainele-lup), insa mult mai suplu, cu picioarele lungi si cu pieptul puternic si musculos, iar botul mai ascutit, in timp ce coada este mai stufoasa. Urechile sunt mici, ascutite si indepartate, iar coada poate atinge si 50 de cm lungime, fiind lasata in jos si niciodata indoita sau incolacita. Blana este sura si si-o schimba o data pe an prin naparlire, fiind mai ruginie vara si mai galbuie iarna, de aici venind si vorba: Lupul isi schimba parul, dar naravul ba. Simturile sunt bine dezvoltate, atat vazul cat si auzul, in timp ce mirosul este mai putin dezvoltat. Este un animal rezistent si puternic, lungimea corpului putand ajunge pana la 1,20-1,40 m, iar greutatea pana la 70 de kg. Poate strabate intr-o noapte o distanta de pana la 40 de km, iar viteza cu care urmareste prada putand ajunge pana la 60 de km/ora.

Puii, apar cam la doua luni de la imperecherea perechilor formate in acest scop. Culcusul este ales de catre lupoica, de obicei in rapele impadurite si insorite, sub cazatura de arbore, radacina de copac, adancitura de teren, fiind greu de gasit. Distanta dintre culcusuri este de cca. 12 km, constituindu-se astfel teritoriul de acumulare a hranei unei familii. Ca si rasul, daca simte vreun pericol, femela isi poarta puii in gura, mutandu-i din barlog intr-un loc mai sigur. Timp de 6 saptamani puii se hranesc cu laptele lupoaicei, dupa care incep sa primeasca carne pe jumatate digerata (fiind mestecata in prealabil de catre cei doi adulti). Dupa 3 ani, puii ajung tovarasii batranilor, atingand maturitatea.

Neavand prea multi dusmani naturali, lupii pot ajunge si la varsta de 15 ani. Urmele de lup se pot distinge cu usurinta, in primul rand fiind mai alungite si ovale decat cele ale cainelui. In acelasi timp, ghearele se imprima mai bine, neatingand urmele pernitelor de la degetele din fata. Sirul de urme este asemeni unei linii drepte, pe cand la caini este cu calcatura laterala. Lupii calca unul in urma celuilalt, mai ales cand zapada este mare, in timp ce cainii hoinaresc fara a tine o directie. Deplasarea se face in mod normal la trap.

Articol vizualizat de 10710 ori


Alte articole din categoria Flora si fauna


Cate ceva despre lup (Lupus canis) Lungimea lui variaza intre 110-140 cm, iar inaltimea intre 75-90 cm. Blana, in functie de anotimp, atinge nuante de la cenusiu inchis pana la galben cenusiu sau roscat. Are gat musculos si dinti puternici, caracteristici animalului care ataca si duce prada in dinti. Simturile ii sunt bine ... DETALII
Floarea de colt - Leontopodium alpinum Gingasa si uluitoare prin alcatuire, floarea de colt iti umple sufletul de frumusete. Cautata pentru frumusetea sa aceasta a fost declarata monument al naturii si in consecinta este ocrotita prin lege. Intalnita altadata si in locuri mai domoale, astazi s-a refugiat spre culmi, in cotloanele ... DETALII
Capra neagra - Rupicapra rupicapra Capra neagra este "cel mai batran mamifer" existent pe teritoriul tarii noastre, supravietuind tocmai din Cuaternar, perioada "Marii Glaciatiuni". Mediul prielnic in care aceasta specie isi duce viata de zi cu zi il constituie muchiile de prapastii, rapele si stancariile ... DETALII
Cate ceva despre ursul brun (Ursus arctos) Cu o lungime de 190-240 cm, atinge intre 300 si 400 kg la maturitate. Culoarea variaza in functie de anotimp si varsta, de la cafeniu deschis, cafeniu galben sau cafeniu roscat pana la negru. Lungimea blanii variaza si ea, din decembrie pana in aprilie, in mai fiind mai lunga. In Muntii Rodnei si ... DETALII
Marmota - Marmota marmota Mamifer ce apartine familiei Sciuride, se intalneste pe platourile sau pantele insorite ale muntilor, la adapostul vailor. Desi a disparut acum o suta de ani din Romania, au fost aduse cateva exemplare recent in zona Muntilor Fagaras, Parang, Retezat, Rodnei si lasate sa traiasca in rezervatii. ... DETALII

Lista comentarii

Trebuie sa fiti logat
pentru a putea adauga comentarii!