Logo parteneri   |   Despre noi   |   Membri   |   Regulament   |   Copyrights   |   Contact
CAUTARE
LIKE US
online
Asociatia TuristMania
Cabane si Refugii
Cluburi montane
Salvamont Romania

Muntii Latoritei

Ultima actualizare: 23 August 2017

Asezarea



Teritoriul muntos cuprins intre Olt si Jiu, din cadrul Carpatilor Meridionali, reuneste mai multe masive cu o altitudine remarcabila si cu frumuseti nebanuite. Intre acestea se afla si Muntii Latoritei, cu o dezvoltare mai redusa in raport cu celelalte masive, culmea principala a acesteia depasind 30 kilometri lungime. Numele lor provine de la cel al Latoritei, principalul afluent de dreapta al Lotrului, toponimul muntilor fiind stabilit deci dupa numele vaii mai importante din regiune. Situati intre apa Lotrului si cea a Latoritei, apartenenta geografica a Muntilor Latoritei comporta unele discutii referitoare la atasarea lor fie la Masivul Paring, fie la Muntii Lotrului.



Limite



Muntii Latoritei se desfasoara intre Latorita si Lotru, pe teritoriul cuprins intre izvoarele acestora si punctul lor de confluenta (Gura Latoritei). Spre nord si est, de la Obirsia Lotrului si pina la Gura Latoritei riul Lotru separa Muntii Latoritei de cei ai Lotrului. In aceasta portiune, pe Lotru se afla doua lacuri de acumulare: Vidra (1289 m), ce isi intinde apele din amonte de confluenta Mirului cu Lotru pina in aval de confluenta Vidrutei, si Balindru (1030 m), mult mai redus ca intindere, situat la confluenta piriului cu acelasi nume cu Lotru. La vest, de la confluenta cu piriul lezer pina la Obirsia Lotrului, Lotrul separa Culmea Carbunele-Mirautu din Muntii Latoritei de Masivul Paring. Limita sudica a masivului o constituie piriul Latorita, care, adunindu-si izvoarele cele mai sudice de sub versantul estic al Virfului Mohoru (valea Urdele), strabate spre est un defileu spectaculos, colectind ape atit din Muntii Latoritei, cit si din cei ai Capatinii. Pe traseul sau se afla, de asemenea, doua lacuri de acumulare: Galbenu (1304 m) si Petrimanu (1130 m), ale caror ape sint conduse printr-o galerie subterana spre lacul Vidra.

Limitele sint date in principal de reteaua hidrografica. Singurul sector in care acesti munti se leaga direct de cei inconjuratori se afla in Saua lezer, situata la nord de Virful Iezer (2157 m), acolo unde se face legatura cu Muntii Paring.



Relieful 



Muntii Latoritei sint formati dintr-un ansamblu de culmi cu o altitudine medie de 1400 - 1800 m. Peste 65% din suprafata se situeaza la o altitudine ce depaseste 1600 m. Relieful de culmi joase, a caror altitudine scade sub 1000 m, are o dezvoltare redusa, fiind dispus in extremitatea estica a axei principale a masivului. Marginea nordica - intre piriul Chioara si Dosul Pinului, formind versantul drept al Lotrului - prezinta sectoare puternic inclinate, cu o diferenta de nivel de 400 - 600 m, acoperite de padure. In schimb, versantul sting al Latoritei, constituind limita sudica a muntilor, prezinta abrupturi stincoase, cu pereti pe alocuri surplombati, hornuri si pante cu grohotisuri, dispuse pe o diferenta de nivel de 700 - 1000 m. Aspectul general al versantului sudic, ca si dispunerea rocilor calcaroase ca o banda aproape continua, se poate observa cel mai bine din Curmatura Oltetului sau de pe Culmea Huiluzu-Tirnovu din Muntii Capatinii.

Culmea principala porneste din Virful Bora (2055 m), care reprezinta si altitudinea maxima a masivului, si se orienteaza spre est, depasind prin alte doua virfuri "granita" celor 2000 m: Vf. Puru (2049 m) si Vf. Fratosteanu Mare (2053 m). Din Virful Fratosteanu Mare culmea principala, cu orientare vest-est, se ramifica in doua culmi aproximativ paralele, dar inegale ca lungime, intre acestea adincindu-se valea Rudareasa. Ramura nordica se prelungeste prin Culmea Stevia, coboara in Saua Chica Lupului (1 012 m), se ridica in Dealul Ciresului (1161 m) si ia sfirsit la confluenta Latoritei cu Lotrul. Cea sudica, dupa o succesiune de virfuri si inseuari largi, se orienteaza spre nord-est, devenind o creasta ingusta si accidentata intre Virful Repezi (2012 m) si Virful Vinata (1463 m) si terminindu-se la confluenta vaii Rudareasa cu Latorita, unde se afla si satul Ciungetu.



Reteaua hidrografica



Constitutia litologica a Muntilor Latoritei, ca si evolutia geologica a teritoriului au favorizat in mare masura dezvoltarea unei bogate retele hidrografice. Numeroase izvoare, situate intre 1700 si 1900 m, dau nastere la piraie ce-si duc apele spre cele doua mari artere colectoare: Lotru si Latorita.

De pe teritoriul Muntilor Latoritei, Lotrul, care izvoraste din Muntii Paring, aduna mai intii apele afluentilor care dreneaza versantul vestic (Coasta Petresii, Piriul Lacului, Piriul Dorului, Piriul Stinii, Carbunele, Piriul Crucii, Casaria si Stefanu), aliniindu-se pe dreapta pina la Obirsia Lotrului. Acesti afluenti isi au izvoarele in golul subalpin, la circa 1700-1800 m, iar in apropiere de confluenta cu Lotrul strabat desisul padurii de molid, repezindu-si apele in cascade vijelioase. Dintre acestea, Cascada Dorului, cu cei 15 m inaltime, se impune prin pitorescul sau. De la Obirsia Lotrului in aval, isi aduc apele in Lotru Piriul Stinii, Mirautu si Piriul Adinc. Alti afluenti precum Miru, Mioara, Puru, Pietrile Vjdrutei (Vidra), Mogosu si Vidruta isi aduc acum apele in lacul Vidra.

Piriul Minaileasa, afluent important al Lotrului in acest sector, isi aduna buchetul de izvoare de sub Culmea Nopteasa, de sub Curmatura Vidrutei si de sub Virful Minaileasa Mica, conducindu-si apele pe o vale aproape rectilinie pina la Lotru.

 Afluentul cel mai de seama al Lotrului, Latorita, ia nastere mai sus de actualul lac Galbenu prin unirea Latoritei de vest cu Muntinu si apoi cu Urdele (Latorita de jos) dupa ce fiecare dintre acestea au coborit, pe alocuri in cascade, o diferenta de nivcl de peste 400 m. Cea mai mare cascada (Moara Dracilor) se afla pe Latorita de vest, la citeva sute de metri inainte de confluenta cu Muntinu, si isi pravaleste apele intr-o jerba inspumata de la cca. 20 m inaltime. Pe valea Urdele se afla Cascada Boruncioaia mai putin cunoscuta, fiind inconjurata de padure.

Lacurile de acumulare, aparute in ultimul deceniu ca urmare a amenajarii hidroenergetice a riului Lotru, constituie importante obiective de interes economic, dar si puncte de atractie turistica.

Lacul Vidra situat pe Lotru, in fosta depresiune intramontana Puru, la altitudinea de 1290 m, este cel mai mare.

Lacul Balindru este situat pe Lotru, in aval de Vidra, la confluenta piriului Balindru cu Lotru la altitudinea de 1030 m.

Pe valea Latoritei au luat fiinta, de asemenea, doua lacuri de acumulare: lacul Petrimanu (alt. 1130 m), situat la confluenta cu Piriul lui Tocan si Lacul Galbenu (alt. 1304 m) ce isi oglindeste apele sub poalele padurii de molid.



Conditii climatice



Cu exceptia vailor si microdepresiunilor de pe cuprinsul acestora, intregul lant al Muntilor Latoritei se incadreaza in climatul montan specific culmilor inalte ale Carpatilor Meridionali. Deoarece vintul dominant, determinat de principalele sisteme barice europene, este cel nord-vestic, mai expuse actiunii acestuia sint culmile nordice, versantii nordici si vestici, precum si zonele unde vintul este canalizat prin seile de altitudine redusa (Saua Stefanu - 1915 m; Saua Pielrile - 1790 m etc.).Toata partea sudica a culmii principale este mai adapostita fata de vint si in acelasi timp mai expusa razelor soarelui.

Pertoada cea mai favorabila excursiilor, din punct de vedere climatic, este de la sfirsitul lunii august pina la inceputul lunii noiembrie, cind vremea se mai stabilizeaza si atmosfera devine mai clara. In plus, luna octombrie ofera o mare varietate de culori pina la altitudinea de 1300 m, spre marea satisfactie a fotografilor amatori.



Vegetatia si fauna



Ca si in celelalte masive muntoase care apartin Carpatilor Meridionali, invelisul vegetal este etajat in functie de altitudine, cuprinzind atit zona forestiera, cit si cea alpina.

Zona forestiera, ocupind o suprafata intinsa, dispusa mai cu seama la periferia masivului, este de asemenea etajata, in cuprinsul sau distingindu-se etajul nemoral (al padurilor de foioase) si etajul boreal (al padurilor de conifere). Padurile de foioase sint alcaturte in principal din fag, mesteacan si paltin, fiind dispuse mai ales pe pantele sudice ale culmii Stevia-Dealul Ciresului. Pe versantii nordici, umbriti si umezi, fagul creste pe alocuri impreuna cu molidul si mai rar cu bradul, ponderea acestor paduri de amestec crescind o data cu altitudinea, pina la 1200 m. Etajul molidisurilor inconjura ca o banda permanent verde si intunecata regiunea inalta, urcind pina la peste 1800 m altitudine. Pe pantele nord-estice ale Muntelui Poiana Mare, in apropiere de piriul Minaileasa, in taieturile de padure, se afla bogate zmeurisuri (Rubus caesius), in care fructele dulci si parfumate incinta si reconforteaza pe drumetii osteniti.

Etajul subalpin se caracterizeaza prin prezenta jnepenisurilor (Pinus montana ssp. mughus), care ocupa suprafete intinse pe versantii nordici si pe virfurile Bora, Miru, Puru, Zanoguta si Muntinu Mic, iar odinioara si in caldarile de la izvoarele Latoritei. Bujorul de munte (Rhododendron kotschyi), ale carui flori inrosesc coastele muntilor prin luna iunie, este raspindit mai ales pe fata estica a Virfului Fratosteanu Mare, pe fata nordica a virfului Puru, ca si in caldarea Muntinului. Versantul estic al Virfului Puru adaposteste tufarisuri de ienupar (Juniperus sibirica). In cadrul acestui etaj un loc important il ocupa asociatiile vegetale de stincarii (saxicole), care sint raspindite mai cu seama in abrupturile din versantul sting al Latoritei (Culmea Repezi-Vinata), pe piscurile calcaroase Mogosu, Pietrile si Boarnesu, ca si in abruptul de la Pietrele Albe.

Aflati intr-o zona mai izolata, in care influenta omului a fost limitata, Muntii Latoritei adapostesc inca o mare varietate de specii animale, unele dintre ele valoroase din punct de vedere cinegetic, economic sau stiintific. Dintre mamifere se intilnesc cele ce constituie vinatul mare. Ursul brun (Ursus arctos), stapin al padurilor de molid, urca vara pina in zona alpina, adapostindu-se in jnepenisuri, pentru ca toamna sa coboare in apropiere a satelor, in cautare de hrana. Cerbul (Cervus elaphus), o adevarata podoaba a muntilor, este intilnit in intinsele paduri din Coasta Bengii, Miru, Bora, Puru si Paraginosu, impresionind toamna, la vremea brumelor, prin mugetul sau caracteristic (boncanit), care se aude de la mari departari, in singuratatea muntilor. Capra neagra (Rupicapra rupicapra) ocupa biotopurile stincoase din abrupturile estice ale culmii Repezi-Paraginosu. Mistretul (Sus scrofa) populeaza padurile de fagi, dar uneori ajunge pina in etajul subalpin.

Dintre rapitoare se intilnesc in numar mic: lupul (Canis lupus), jderul (Martes martes) pisica salbatica (felix silvestris) si risul (felis lynx). La acestea se adauga si veveritele (Sciurus vulgaris), pirsii (Clis ylis) si soarecii de padure (Apodemus silvalicutii).

Lumea pasarilor cuprinde atit specii de talie mica, insectivore (mierle, pitigoi, cinteze, ciocanitori), cit si rapitoare (acvile, vinderei, huhurezi etc.). Desi ascuns in lumea tainica a padurii de molid si rar intilnit de catre drumet, cocosul de munte (Tetrao urogallus) ramine un impresionant reprezentant al avifaunei din acesti munti. Primavara, in perioada de reproducere, poate fi admirat la marginea golului de munte, in poieni in care staruie inca zapada. In stincariile de la Pietrele Albe traieste fluturasul de piatra (Trichodroma muraria), o pasare rara cu un penaj frumos colorat.

Dintre reptile, semnificativa este prezenta viperelor (Vipera berus si Vipera ammodytes), care populeaza stincariile calcaroase de la Pietrele Albe, Boarnesu, Mogosu si pe cele de la izvoarele Latoritei. Tot in stincarii intilnim si sopirla de piatra (Lacerta muraria). Fauna piscicola este reprezentata in principal de pastravul indigen (Salmo truita fario), raspindit in apele Lotrului, Latoritei si in piraiele Minaileasa si Rudareasa. In lacurile de acumulare Vidra, Balindru, Galbenu si Petrimanu se afla atit pastrav indigen, cit si pastrav curcubeu (Salmo irrideus), spre marea bucurie a pescarilor amatori. Frecvent se intilneste si boisteanul (Phoxinus phoxinus), atit in piraie cit si in lacurile de acumulare, la gurile de varsare ale piraielor. Localnicii il denumesc craiete si folosesc puietul ca momeala in pescuitul pastravului. Fauna de nevertebrate cuprinde o mare varietate de melci, paianjeni si mai ales insecte (libelule, fluturi, gindaci, rusalii etc.) Larvele unor insecte (Trichoptere, Ephemeroptere, Odonate etc.) populeaza apele piraielor de munte. 

Articol vizualizat de 358 ori

Lista comentarii

Trebuie sa fiti logat
pentru a putea adauga comentarii!