Logo parteneri   |   Despre noi   |   Membri   |   Regulament   |   Copyrights   |   Contact
CAUTARE
LIKE US
online
Asociatia TuristMania
Cabane si Refugii
Cluburi montane
Salvamont Romania

Muntii Parang

Ultima actualizare: 23 August 2017

Prezentare



Muntii Parang sunt cei mai stancosi din grupa muntilor cuprinsi in spatiul dintre Jiu, Strei si Olt. De la 2519 m alt., ei domina zarile Gorjului si ale Valcii si se compara cu puternicele cetati ale Retezatului. Parangul are piscuri ce parca sfarteca norii, asa cum sunt Carja, Mandra, Stoienita, Setea Mare, Mohorul; el mai adaposteste lacurile glaciare: Rosiile, Calcescu, Mija, Lacul Verde etc.; tot pe domeniul binecuvantat al Parangului se formeaza apele bogate si limpezi ale Lotrului, Gilortului si Jiului rasaritean; paduri nesfarsite, vegetatia din poieni si de pe golurile de munte, animalele sunt alte bogatii ale masivului.


Click pentru a vedea harta completa


Caracterizare geografica



Muntii Parang ocupa o suprafata de circa 1100 km2 in vastul spatiu al muntilor dintre Jiu, Strei si Olt. In familia muntilor Capatinii, Lotrului, Cindrelului, Sureanului, Paringul este amplasat in partea de sud-vest, intr-un poligon cu axa nord-sud lunga de circa 33 km si cu axa est-vest lunga de 32 km. Din punct de vedere administrativ, muntii Parang apartin judetelor Gorj, Hunedoara si Valcea.



Limite



Limitele muntilor Parang sunt formate in principal de apele raurilor Jiu, Jiul de Est, Lotru, Latorita, Oltet.

Din pasul Tartarau (1665 m alt.), situate pe DN 67 C, unde muntii Parang se invecineaza cu muntii Cindrel si Sureanu, putem urmari limita nordica pe culmea principala spre Poiana Muierii (sa la 1665 m alt.), apoi pe paraul Sterminosul pana la gura vaii Voievodului (820 m alt). De aici, spre vest, limita se intinde de-a lungul Jiului de Est, rau care atinge localitatile Cimpa, Lonea si Petrila. Imediat la vest de Petrila, hotarul Parangului porneste spre sud.

Jiul de Est trece prin Petrosani si prin Livezeni; la Iscroni (556 m alt.) se uneste cu Jiul de Vest si formeaza Jiul. Imediat dupa intrarea in gatlejul defileului, Jiul strabate un prim sector salbatic: Strambuta-Surduc. La jumatatea defileului, el atinge punctual Lainici (420 m alt.), iar la iesirea din defileu (300 m alt.) trece pe langa Bumbesti, parasind zona montana.

De la Bumbesti, limita sudica a Parangului se desfasoara pe o directie aproximativa vest-est, putin la nord de localitatile Stancesti, Crasna, Carpinis, Radosi, Novaci, Cernadia, Baia de Fier, Polovragi. Din valea Oltetului, hotarul estic se intinde spre nord, pana la Curmatura Oltetului (1615 m alt.), situata pe creasta principala. Limita continua spre nord pe paraul Curmaturii spre lacul de baraj Petrimanul, in valea Latoritei (1130 m alt.).

Limita turistica de nord a muntilor Parang se intinde Latorita, pe la lacul Galbenul (1304 m alt.), apoi pe la Cascada Dracului (1450 m alt.). Dupa ce atinge izvorul Latoritei (1820 m alt.), iese in saua Stefanul (1910 m alt.), pe creasta, in zona de legatura cu muntii Latoritei. Conventional vom urma firul drumului national 675 C (nemodernizat) in coborare spre Obarsia Lotrului (1320 m alt) si apoi in urcus pe valea Pravatul, pana in pasul Tartarau.



Acces



 1. Petrosani - hotel Rusu (fosta cabana Rusu cota 1168 m, drum auto 8 km, cea mai usoara cale de acces in masiv. De aici se continua drumul spre complexul de cabane (vile) situat in jurul inaltimii de 1600 m.
2. Petrosani - Cheile Jietului - cabana Groapa Seaca, drum auto 18 km. 
3. Novaci - muntele Cerbu - cabana Ranca, marcaj triunghi rosu, durata 5 ore.
4. Baia de Fier - cabana Pestera Muierii, drum auto, durata 1/2 ore.
5. Din muntii Sureanu. Cabana Sureanu - Varful lui Patru - saua Poiana Muierii - cabana Obarsia Lotrului. Marcaj: banda albastra pana in saua Poiana Muierii, apoi triunghi rosu. Timp de mers: 7-9 ore.
6. Din muntii Cindrel. Refugiul Canaia - saua Steflesti - saua Tampa din Parau - Obarsia Lotrului. Marcaj: refugiul Canaia - saua Steflesti (triunghi albastru); saua Steflesti - sub vf. Steflesti (cruce rosie - banda rosie veche); sub vf. Steflesti - saua Tampa din Parau (banda rosie); saua Tampa din Parau - Obarsia Lotrului (cruce rosie). Timp de mers: 8-9 ore.
7. Din muntii Lotrului. Stana Buceciul de Jos - vf. Negovanul Mare - vf. Steflesti - saua Tampa din Parau (banda rosie); saua Tampa din Parau - Obarsia Lotrului (cruce rosie).
8. Din muntii Latoritei. Voineasa - muntele Stevia - vf. Fratosteanul - vf. Purul - muntele Benghii - saua Stefanul - Obarsia Lotrului. Marcaj:cruce rosie (Voineasa - muntele Stevia); triunghi rosu (saua Stefanul - Obarsia Lotrului). Timp de mers:18 - 20 ore.
9. Din muntii Capatinii. Stinele Zmeurat – vf. Ursu - Curmatura Oltetului. Marcaj: banda albastra (stinele Zmeurat - Curmatura Zanoagei); banda rosie (Curmatura Zanoagei - Curmatura Oltetului). Timp de mers: 8 - 10 ore.



Clima



Clima Parangului este caracteristica muntilor inalti din Carpati, observandu-se diferentieri intre versantii sudici: cu clima mai blanda, cu radiatie solara mai bogata (dovada prezenta padurilor de foioase pana aproape de 1400 m alt.) si versantii nordici: cu clima mai rece, unde coniferele au o dezvoltare mai ampla.

Datele climatice variaza altitudinal, permitand separarea a doua zone: prima intre 1850 m alt. si 2519 m alt., iar cea de a doua intre 800 si 1850 m alt. In prima zona, temperatura medie anuala scade sub 0oC, amplitudinea termica medie anuala sub 18oC, in timp ce amplitudinile diurne raman sub 6oC. Temperaturile minime absolute pot depasi -25oC, iar numarul zilelor cu inghet oscileaza cu inghet intre 250-265, putand atinge chiar valori mai mari.

Vantul dominant este cel de nord-vest si vest. Viteza lui poate ajunge, frecvent, pe culmi, la 6-7 m/s. Intensificari se produc in timpul iernii, cand valorile de 9 m/s sunt frecvente, iar cele de 40-55 m/s sunt posibile.

Datorita convectiei dinamice a aerului, iar vara celei termice, se formeaza ceata si nori de relief circa 250-300 zile pe an. Ca urmare, insolatia se ridica la circa 1500 ore anual, iar precipitatiile devin foarte frecvente. Dintre acestea, cele solide sunt ponderente. In timpul verii, ploile au caracter torential. Stratul de zapada dureaza 180-200 zile, iar grosimea lui in zonele adapostite poate atinge 7-8 m. In sectoarele umbrite, zapada poate persista si cativa ani in sir.

In cea de a doua zona, climatul este cel caracteristic muntilor mijlocii. Temperatura medie ramane pozitiva, media lunii iulie oscileaza intre 18-20oC, iar a lunii ianuarie intre -5 si -6oC. Primavara, temperatura este de 2-4oC mai scazuta decat toamna, ca urmare a marelui consum de caldura necesar topirii zapezii. Durata stralucirii soarelui ajunge la 1700-1800 ore pe an. Vanturile dominante sunt cele de nord-vest. Adesea se resimte fohnul, care provoaca unele avalanse.

Pe versantii vestici, umbriti, regimul temperaturii are nuante moderate; precipitatiile anuale ajung la 1200 mm in partea superioara a pantelor sudice si scad spre exterior pana la 800 mm. Climatul este, prin urmare, favorabil dezvoltarii vegetatiei.

In muntii Parang, sezonul rece se intinde pe o perioada de circa 8 luni, din octombrie pana in mai, de obicei cu zapada persistenta in zonele inalte. In sezonul cald (iunie-septembrie) alterneaza perioade umede cu perioade uscate, favorabile drumetiei. Lunile august, septembrie si prima partea a lunii octombrie sunt deosebit de favorabile drumetiile montane.



Flora



Vegetatia si flora prezinta in muntii Parang o etajare in functie de zonele climatice.
 

Zona padurilor de foioase (500-1400 m alt., pe versantii sudici si 500-1200 m alt. pe versantii nordici) are in componenta sa predominant stejarul (Quercus robur) si carpenul (Carpinus betulus), in partea inferioara a etajului, si fagul (Fagus silvatica), frasinul de munte (Fraxinus ornus) si mesteacanul (Betula verrucosa) etc. In fanate, alaturi de paius (Agrostis tennuis) apar gladiolele salbatice (Gladiolus imbricatus) sau planta insectivora roua cerului (Drosera rotundifolia), iubitoare de locuri umede. In locurile umbroase se intind tufe de ferigi (Dryopteris filix-mas) si ferigute (Polypodium vulgare).

Zona molidului, restransa pe versantii sudici (1200-1800 m alt.) si mult mai extinsa pe cei nordici (1000-1750 m alt.), este dominata de molid (Picea abies). In vaile mai adapostite este raspandit si bradul (Abies alba). In valea Latoritei este ocrotit un frumos pachet de larice (Larix decidua). Pajistile din zona molidului sunt acoperite mai ales cu teposica (Nardus strica) si paius rosu (Festuca rubra). In apropierea cabanei Rinca pot fi intalnite suprafete de ierburi intre care se afla pastita (Anemone ranunculoides), floarea pastelui (Anemone nemorosa), pulmonarita (Pulmonaria officinalis) etc.

Pajistile de pe muntii Plescoaia, Dilbanul, Catalinul sunt acoperite cu paius si teposica. In luminisuri si poienite intalnim muschiul de turba (Sphagnum acutifolium), bumbacarita (Erioforul vaginatum), feriga, macriul iepurelui (Oxalis acestosella), crinul de padure (Lilium margaton), afinul (Vaccinium myrtillus) etc.

Zona golului de munte (1750-2159 m alt.) este ocupata de pajisti subalpine si alpine, iar deseori, mai ales pe flancurile nordice, de grohotisuri si stancarii. In aceasta zona predomina plantele erbacee: teposica, parusca (Festuca supina), iarba mieilor (Agrostis rupestris). Frumusetea locurilor este sporita de tufarisurile viguroase de jneapan (Pinus mugho), smirdar (Rhododendron kotschyi), afin, merisor (Vaccinium uliginosum) etc.

Jnepenisuri intinse, adevarate baraje vegetale intre paduri si golurile alpine, se astern pe treptele mijlocii ale caldarilor Mija, Slivei, Rosiile, pe muntele Ciobanul sau pe Coasta lui Rus Mica, in Zanoaga Verde, in caldarea Cilcescu etc. Aici, jneapanul a fost mai putin distrus; nu acelasi lucru se poate spune despre coastele muntelui Muntinului si ale muntelui Iezerul Latoritei, unde distrugerea jnepenisului a adus locurile intr-o stare deplorabila.

Pe inaltimile Iezerului, Mohorului, Pietrei Taiate etc. isi etaleaza florile plantele pitice: ochiul gainii (Primula minima), ventriceaua (Chrysanthemum alpinum) etc. In afara bogatiei de smirdar si jnepenis care imbraca stancariile si ocrotesc pajistile din preajma locurilor Cilcescu, Pasari, Setea Mare, aici mai cresc vuietoarea (Empetrum nigrum), angelica (Angelica urchangelica), iar pe calcarele din muntele Gauri apare si floarea de colt (Leonthopodium alpinum).



Fauna



Fauna muntilor Parang este asemanatoare cu a muntilor din Carpatii Meridionali, cu unele influente specifice nord-vestului Olteniei si Banatului. Cateva dintre speciile caracteristice faunei mediteraneene isi fac simtita prezenta pe partea sudica a Paringului: vipera cu corn, broasca testoasa de uscat, calugarita etc. Acestora li se adauga rareori zaganul care tranziteaza din Balcani si muntii Macedoniei pana catre caldarile Gemanarea, Rosiile, Gheresul si Gauri.

 Dintre animalele specifice zonei alpine si subalpine, Parangul ocroteste capra neagra, cu efective in crestere in zonele Gauri, Gheresul, Rosiile, Slivei, Mija, migrate din muntii Lotrului. Alte specii sunt ursul, vulpea, pisica salbatica, parsul cenusiu, rasul s.a. In stancariile piscurilor alpine isi fac cuibul acvila de munte si corbul.

Dintre pasari, fagetele si molidisurile ocrotesc ciocanitoarea de munte, cintita, gaita si altele. In poienile din preajma golurilor traiesc cocosul de munte, ierurca si multe alte specii. In stancariile din caldarea Mindrei se ascunde fluturasul de stanca, pasare cu un colorit viu, pus in evidenta numai in timpul zborului.

Apele lacurilor de munte (ex. Rosiile si Cilcescu) sunt de multa vreme salasul pastravului indigen, ultimul fiind singurul lac populat cu pastravi pe cale naturala. Prin efortul silvicultorilor au fost populate cu puiet de pastrav lacurile Iezerului Latoritei, Setea Mare, Gheresul, Rosiile, Mija, Mindra, Lacul Verde etc.

Jietul, Gilortul Superior, Oltetul Superior, Lotrul Superior sunt de asemenea un paradis al pescarilor in cautarea pastravului. Nu acelasi lucru se poate spune despre apele Jiului, puternic poluate in defileu.



Hidrografie



Reteaua hidrografica a muntilor Parang apartine bazinelor Jiului si Oltului. Bazinul Jiului are o suprafata de 10469 km2. Jiul este raul central al Olteniei si are lungimea de 348 km.
El se formeaza la Iscroni (556 m alt.), din unirea Jiului de Vest cu Jiul de Est, primul adunandu-si apele din muntii Retezat si Vilcan, iar ultimul din muntii Parang si Sureanu.

Bazinul Gilortului are o suprafata de 1348 km2 si lungimea de 116 km. Dreneaza principalele cursuri de apa din flancul sudic al Parangului. Gilortul izvoraste de sub Parangul Mare (la 2340 m alt.) si, dupa un lung traseu intramontan cu chei, repezisuri, cascade - iese la Novaci (460 m alt.). Afluentii sai cei mai importanti sunt: Blahnita, Carpinisul, Alunisul, Galbenul. Toti afluentii se varsa in Gilort in afara limitelor montane.

Bazinul Oltetului are o suprafata de 2474 km2, iar lungimea de 184 km. Izvoraste de sub Curmatura Oltetului, la 1600 m alt., curge intre muntii Parang si Capatinii circa 20 km, iese din munte prin Cheile Oltetului si dupa un curs de 164 km se varsa in Olt. Din muntii Parang primeste putini afluenti dintre care si Ungurelul.

Bazinul Lotrului are suprafata de 1024 km2, lungimea 76,6 km. Este un rau intramontan prin excelenta, se formeaza la 1770 m alt., din unirea paraielor Cilcescu si Zanoaga Mare, coborand spre nord in trepte glaciare apoi strabatand o mica cheie in dreptul muntelui Carbunele. De la Obarsia Lotrului isi shimba brusc cursul spre est, iesind din tinutul muntilor Parang. Afluenti ai Lotrului in zona de obarsie: Gauri, Huluzul, Groapa Seaca, Pravatul si Iezerul, Carbunele, Mirautul.

Latorita este afluent al Lotrului, cu suprafata de 201 km2 si lungime de 29 km. Izvoraste de sub saua Stefanul (1820 m alt.) si strabate un uluc glaciar larg pana aproape de Cascada Dracului (1450 m alt.). Se varsa in Lotru la Gura Latoritei(550 m alt).

O caracteristica a scurgerii apelor din muntii Parang, precum si din muntii Lotrului si Capatinii consta in ampla interventiei a omului. Pentru alimentarea noilor lacuri antropice Vidra, Balindrul, Jidoaia (in muntii Lotrului), Malaia, Bradisor, Galbenul, Petrimanul au fost captate si apoi deviate prin galerii 76 de cursuri de apa. Cele 7 lacuri din spatele celor 7 baraje insumeaza circa 380 milioane m3 de apa, trei statii de pompare (Petrimanul, Balindrul, Jidoaia), 180 km de galerii subpamantene.

Pe langa bogatia deosebita a apelor curgatoare, muntii Parang adapostesc 22 de lacuri mai importante, 18 lacuri mai mici si peste 25 de ochiuri de apa, in marea lor majoritate de origine glaciara. Prin acest numar de lacuri, Parangul se situeaza pe locul trei in ierarhia Carpatilor romanesti. Lacurile glaciare pot fi grupate astfel: cele din bazinul Jietului, cele din bazinul Lotrului, cele din bazinul Latoritei, din bazinul Gilortului, alte lacuri naturale.



Geologie



Istoria geologica a muntilor Parang incepe din cele mai vechi timpuri, rocile alcatuitoare avand diferite geneze, ca o consecinta a locurilor ( domeniilor) diferite in care s-au format.

In prezent se admite ca aria muntilor Parang apartine mai multor unitati, dupa cum urmeaza:
1. Panza Getica, putin raspandita in Parang: un petic redus ca dimensiune, pe stanga vaii Jiului, la intrarea in defileu; in zona Obirsia Lotrului-Poiana Muierii-muntele Capra si eventual muntii Cimpii (situati intre Jiul de Est si Jiet), daca se admite ca limita nordica a Parangului trece pe valea Jiului de Est. Rocile apartinand Panzei Getice sunt puternic metamorfozate si reprezentate prin paragnaise, micasisturi, gnaise cuarto-feldspatice, amfibolite. Varsta lor este apreciata la circa 850 milioane de ani, adica precambriana.

2. Unitatea Danubiana este prezenta prin doua mari grupuri de roci: Grupul Dragsan, ocupand partea de nord a muntilor Parang, si Grupul Lainici-Paius, in sud, despartite intre ele printr-o linie mediana orientata est-vest.

Grupul Dragsan este alcatuit in special din roci amfibolice si gnaise micacee, iar in Grupul Lainici-Paius predomina rocile calcaroase: grafitoase si gnaisele cuartitice cu biotit, foarte strans asociate cu roci granitice (granitul din Parang). Rocile apartinand acestor doua grupuri sunt de asemenea puternic metamorfozate, iar varsta lor este considerata tot precambriana.

Roci mai slab metamorfozate si de varsta mai tanara sunt cele care apartin asa-zisei formatiuni de Latorita: probabil devoniana (paleozoic, raspandita pe aria in care sunt cantonate si rocile apartinand Grupului Dragsan. Rocile acestei formatiuni se intalnesc la est de valea Jiului si la izvoarele vaii Lotrului, fiind reprezentate prin diferite tipuri de gresii metamorfozate, calcare cristaline, sisturi sericitoase si roci eruptive bazice metamorfozate.

Rocile mai tinere, jurasice si cretacice, pot fi si ele foarte slab metamorfozate si sunt reprezentate predominant prin calcare.

Articol vizualizat de 615 ori

Lista comentarii

Trebuie sa fiti logat
pentru a putea adauga comentarii!