Logo parteneri   |   Despre noi   |   Membri   |   Regulament   |   Copyrights   |   Contact
CAUTARE
LIKE US
online
Asociatia TuristMania
Cabane si Refugii
Cluburi montane
Salvamont Romania

Muntii Sureanu

Ultima actualizare: 21 August 2017

Prezentare



Muntii Sureanu fac parte din marea unitate a Carpatilor Meridionali, din grupa situata intre Olt si Jiu-Strei. Ei se invecineaza cu muntii Candrel - in est, culoarul depresionar al Streiului inferior - in vest, valea larga a Muresului - la nord, depresiunile Hateg, Petrosani si muntii Caprei (o prelungire a masivului Parang) - la sud. In totalitate au, aproximativ, forma unui triunghi cu baza mare orientata NE-SV si varful in saua Poiana Muierii, aflata in SE. In nord, limita porneste din valea Sebesului, din dreptul satului Capalna. Peste tot, ea se inscrie in relief printr-o denivelare marcanta - 200 m si printr-o diferenta neta sub aspect petrografic si structural. Limita de sud porneste de la Ciopeia, unde Streiul si-a taiat un defileu mic in sisturi cristaline si urmareste pana in comuna Baru, indeaproape, malul drept al acestuia. Limita fata de muntii Retezat este formata de valea Crivadiei, pasul si valea Banitei, pe la pestera Bolii, pana la confluenta cu paraul Rosia. Limita estica este formata de valea Salanele, pana la confluenta cu Frumoasa, care ii desparte de muntii Candrel.



Acces



Caile ferate inconjoara masivul din trei parti:
- la nord, intre Sebes si Simeria este tronsonul Bucuresti - Brasov - Curtici, din care, la Sibot, patrunde un apendice spre sud, pana la Cugir;
- la sud si vest este calea ferata Filiasi - Simeria, care uneste magistrala feroviara Bucuresti - Rosiori - Timisoara - Moravita cu magistrala Bucuresti - Curtici; la Subcetate se desprinde un racord catre Caransebes.

Caile rutiere sunt si ele numeroase:
- DN 7 in partea de nord, intre Sebes si Simeria;
- DN 66 in partea de vest si sud, intre Simeria si Petrosani;
- DN 67C in partea estica, intre Sebes si Obarsia Lotrului;
- DN 7A intre Obarsia Lotrului si Petrosani.

Localitati si puncte de acces: Sebes 240-260 m, comuna Salistea 280-300 m, orasul Cugir 320-360 m, comuna Romos 240-380 m, orasul Orastie 220-260 m, localitatea Sibisel 320-400 m, satul Magureni 1100-1200 m, comuna Orastioara de Sus, orasul Simeria 200 m, orasul Calan, comuna Bosorod, orasul Hateg, comuna Santamaria Orlea, comuna Pui, comuna Baru 460-500 m, satul Petros, satul Merisor, satul Banita, orasul Petrosani, orasul Petrila.



Clima



Cele mai importante caractersitici climatice sunt date de regimul precipitatiilor si al vantului. Temperatura aerului este strans legata de altitudine si de circulatia maselor de aer. Diferentele termice medii intre marginea masivului si varfurile cele mai inalte sunt aproape de 10oC. La marginea nord-vestica a masivului, datorita patrunderii maselor de aer cald din Campia Banato-Crisana, temperaturile medii anuale au valorile cele mai mari, intre 9 si 10oC. Pe versantii nordici, temperaturile sunt mai scazute decat pe cei sudici, datorita proceselor cinetice si radiative. In anotimpul de iarna, temperaturile medii variaza intre 2oC la marginea muntilor si 7oC la peste 2000 m altitudine.

In anotimpul de primavara, temperaturile medii lunare sunt mai ridicate cu 6-12oC, dar, la inaltimi de peste 1900 m, ele raman inca negative. Vara, datorita intensificarii radiatiei solare, temperaturile medii sunt mai ridicate, ajungand la 8oC la altitudini de 2000 m si la peste 19oC la poalele muntilor.

Numarul zilelor cu inghet se incadreaza intre 120 la limita nordica a masivului si peste 220 zile pe culmile cele mai inalte, aflate in partea central-sudica. Zilele de iarna insumeaza o perioada mai scurta decat zilele cu inghet. Spre valea Muresului, circa 30 zile pe an, si peste 100 zile la inaltimi mai mari de 1600 m. Zilele de vara se ridica la peste 60 la periferie si scad treptat, pana la zero, pe varfurile cele mai inalte.

Nebulozitatea medie anuala se mentine in jurul valorii de 6,5 zecimi. Cerul senin se mentine 80-100 zile pe an, iar cerul noros circa 100 zile. Numarul zilelor cu cer acoperit se ridica la 160-190. Durata de stralucire a soarelui este in medie de 70-80 zile pe an. Zilele cele mai insorite sunt in lunile septembrie-octombrie.

Cantitatea medie anuala de precipiatii variaza de la 550-600 mm in zonele marginale, la peste 1000 mm in zonele centrale cu altitudini mai mari de 1800 m. Primele ninsori, ca data medie, se produc in octombrie la peste 1800 m si sfarsitul lunii noiembrie la inaltimi mai mici de 400 m. Stratul de zapada se instaleaza cu o intarziere de 10-20 zile. Numarul mediu lunar al zilelor cu strat de zapada creste treptat, incepand din noiembrie pana in luna ianuarie, cand devine maxim, dupa care incepe sa scada. La poale scaderea numarului de zile cu strat de zapada apare brusc in martie, in timp ce pe culmile inalte, peste 1800 m, acesta se mentine pana in aprilie. Grosimea stratului de zapada este de 8-10 cm in zonele marginale si de peste 60 cm pe crestele cele mai inalte.

Vanturile predominante bat de la vest, pe culmile cele mai inalte, neadapostite. Pe marginea nordica, spre Mures, o frecventa mai mare o au cele din sectorul vestic, iar in sud-est, spre depresiunea Petrosani, predomina cele din sud si nord. Ceata se produce de obicei in perioadele reci si umede ale anului. Chiciura apare pe timp de ceata si vant, la temperaturi negative ale aerului, cu precadere in lunile ianuarie si februarie. Bruma, formata din cristale fine de gheata, se produce in noptile senine de primavara sau toamna, cand racirea radiativa determina scaderea temperaturii la sol sub 0oC. Cele mai dese brume au loc in intervalul septembrie-noiembrie. Viscolele sunt frecvente iarna si se caracterizeaza prin caderi abundente de zapada insotite de vanturi puternice. Orajele sunt fenomene atmosferice complexe, care se manifesta prin descarcari electrice insotite de fulgere si trasnete, intensificarea vantului, averse violente de ploaie si uneori caderi de grindina. Numarul mediu de zile cu oraje este de peste 30. Ele sunt mai frecvente pe culmile inalte, mai ales in perioada calda a anului.



Flora



Etajul alpin, reprezentat prin pajisti, apare insular doar pe varfurile ce depasesc 2000 m. Intre componentele vegetatiei pajistilor alpine amintim coarna (Carex curvula), parusca (Festuca supina), rugina (Juncus trifidus), clopoteii (Campanula alpina), ochiul gainii (Primula minima), degetarutul (Soldanella pussila), piciorul cocosului alpin (Ranunculus alpestris), unghia pasarii (Viola declinata), spanzul (Helleborus purpurascens), coacazul de munte (Brukenthalia spiculifolia) etc.

Etajul subalpin cuprinde toate varfurile si crestele intre 1700 si 1950 m. Vegetatia lemnoasa este reprezentata in principal de jnepan (Pinus mugo), ienupar (Juniperus communis), smirdar (Rhododendron Kotsckyi), azalee pitica (Loisleuria procumbes), parusca (Festuca supina), scrantitoare (Potentilla ternata), afin (Vaccinium myrtillus), merisor (Vaccinium vitis idaea). Pajistile subalpine sunt alcatuite din firuta (Poa media), iarba stancilor (Agrostis rupestris), ovascior (Avenastrum versicolor), tarsa (Deschampsia caespitosa), teposica (Nardus stricta), cupele (Gentiana acaulis), brandusele de munte (Crocus montana) etc.

Etajul padurilor de molid, cuprins intre 1300 si 1700 m, este alcatuit in principal din molidisuri pure (Picea abies), brad (Abies alba), zimbru (Pinus cembra), scorusul de munte (Sorbus aucuparia), socul (Sambucus racemosa), paltinul de munte (Acer pseudoplatanus). In raristile din padure apar: macrisul iepurelui (Oxalis acetosella), perisorul (Moneses uniflora), ferigile (Driopteris filix mas).

Etajul padurilor de foioase este alcatuit din paduri de fag in amestec cu molid, brad, paduri de fag si paduri de fag in amestec cu gorun si ocupa suprafete apreciabile in partea de nord si de vest a masivului. Padurile de amestec de fag cu rasinoase au extensiune mai mare in cursul superior al vailor Strei si Cugir, la inaltimi cuprinse intre 900 si 1400 m; ele sunt alcatuite din fag (Fagus silvatica), molid (Picea abies), brad (Abies alba), paltin de munte (Acer pseudoplatanus), ulm de munte (Ulmus glabra), scorus de munte (Sorbus aucuparia). Padurile de fag inconjoara ca un brau masivul pe laturile sale nordice si vestice, ocupand spatiile cuprinse intre 500 si 1050 m, iar pe vai urca pana la 1500 m, indeosebi in bazinul Gradistei. In lungul raurilor se dezvolta palcuri de anin si specii ierboase, ca: morcovul salbatic (Daucus carota), floarea de nu-ma-uita (Myosotis palustris), ciucuras (Adenostyles alliariae), stirigoaie (Veratrum album), muschi (Minium punctatum), pufulita (Epilobium mutans). Apele curgatoare constituie mediu prielnic pentru mana de apa (Glyceria aquatica), sovar (Sparganium erectum), floarea de lac (Ranunculus repens), sanziene de apa (Galium palustre).



Fauna



In etajul alpin pot fi vazute nenumarate pasari, cum sunt: ciocarlia urecheata (Eremophila alpestris), pasarea omatului (Plectrophenax nivalis), pietrarul (Oenanthe oenanthe), brumarita (Prunella collaris) si mierla de piatra. In zilele calduroase, pe pajistile alpine se pot vedea vipera comuna (Vipera berus), soparla de munte (Lacerta vivipara) si numeroase specii de fluturi. In locurile umede de la obarsia raurilor, din circurile glaciare, traiesc broasca de munte (Rana temporaria), salamandra (Salamandra salamandra) si tritonul (Triturus alpestris). Dintre mamifere, intalnim: ursul (Ursus arctos), lupul (Canis lupus), vulpea (Vulpes vulpes), mistretul (Sus scrofa), caprioara (Capreolus capreolus), veverita, viezurele, iepuri, jderi (Martes martes), ras (Lynx lynx) etc. Apele raurilor sunt sagetate de pesti: pastravul indigen (Salmo trutta fario), lipanul (Thumallus thumallus), moioaga (Barbus meridionalis petenyi), nisiparita (Sabanejeria romantica), iar dintre nevertebrate racul (Astacus torrentium).



Hidrografie



Cursurile de apa sunt disputate de doua bazine hidrografice - Muresul si Jiul. Tributarii mai importanti ai Muresului sunt: Sebesul, Pianul, Cugirul, Romosul, Gradistea si Streiul. Sebesul (L=88 km, S=1280 km2), este un colector important al apelor din muntii Sureanu si Candrel. Principalii sai afluenti de pe stanga sunt: Tartarau, Salanele, Valea Mare, Prigoana, Galceag, Miras, Grosesti, Martinia; debitul sau mediu este de 3,2 mc/s la Oasa, 7,4 mc/s la Sugag si 8,9 mc/s la Petresti. Pianul (L=31 km, S=133 km2, prin afluentul sau Recea, patrunde in munti pana la aproape 1200 m altitudine in zona Carari, la limita dintre padure, pasuni si fanete. Cugirul (L=54 km, S=354 km2), izvoraste de sub Vf. lui Patru; principalii sai afluenti sunt Bosorogul, Molivisul, Rachitii si Raul Mic. Romosul (L=23 km, S=72 km2), constituie o cale de patrundere relativ usoara in interiorul muntilor, prin localitatile Romos si Romosel. Orastie (L=47 km, S=399 km2), cu afluentii sai mai importanti care sunt Aniniesul si Sibiselul. Streiul (L=89 km, S=1970 km2), isi are obarsia sub culmea D. Negru - Mlacile - Sinca; afluentii lui cei mai importanti sunt Sasu, Jigoreasa, Crivadia, Ohaba, Varatec, Luncani.

Din bazinul Jiului, care se desfasoara pe circa 17% din suprafata acestor munti, sunt de amintit Jiul de Est, cu afluentii sai de pe dreapta: Sterminosu, Bilele, Rascoala, Taia, Banita. Lacurile naturale au origine glaciara si nivala. Iezerul Sureanu se gaseste pe treapta inferioara a circului din estul varfului Sureanu; cuveta lui s-a format prin subsapare glaciara si baraj morenic. Pe treptele superioare ale circului Carpa se afla doua lacuri - Iezerul si Iezerasul; apa s-a acumulat in spatele unor potcoave nivale ale caror capete se sprijina pe versantii circului.



Geologie



Muntii Sureanu sunt constituiti, preponderent, din sisturi cristaline mezometamorfice si epimetamorfice. Catre marginile muntilor se adauga cateva petice de roci sedimentare.
Seria mezometamorfica are cea mai mare extindere si este reprezentata prin diferite varietati de gnaise, paragnaise, amfibolite, micasisturi. Atat materialul premetamorfic, cat si metamorfozarea sa sunt foarte vechi, varsta lor fiind atribuita de geologi anteproterozoicului superior - 2600 milioane ani.

Seria rocilor epimetamorfice se intalneste pe o zona restransa numai in partea nordica a masivului. Ea este alcatuita dintr-o suita de roci sedimentare din proterozoicul superior-carboniferul inferior, care au fost transformate in roci cristaline, in timpul orogenezei hercinice.

Rocile cristaline au faciesuri variate datorita, pe de o parte, existentei unei succesiuni de depozite sedimentare, pe de alta, metamorfozarii lor in conditii diferite ale metamorfismului regional. Ele sunt strabatute de corpuri de roci bazice si ultrabazice cu forma rotunda sau lenticulara.

Rocile sedimentare care s-au depus ulterior pe formatiunile cristaline se intalnesc in partea nordica si cea sudica a acestor munti. Astfel, la nord, intre vaile Sebes si Pianu, ele sunt alcatuite din gresii cu intercalatii de conglomerate, nisipuri si marne si au varsta cretacica. La sud si sud-vest, formatiunile sedimentare sunt alcatuite din conglomerate si gresii permiene, urmate de o succesiune de gresii, conglomerate cu intercalatii argiloase, calcare spatice, calcare noduroase de varsta jurasica, calcare masive recifale barremian-aptiene, bauxite, conglomerate.

Articol vizualizat de 255 ori

Lista comentarii

Trebuie sa fiti logat
pentru a putea adauga comentarii!