Cum sa ne cataram corect

Catararea incepe in momentul in care trebuie sa folosim si mainile pentru inaintare. Pentru a putea urca prin catarare avem nevoie, in primul rand, de prize. Astfel, deosebim patru feluri de prize pentru mana si doua feluri de prize pentru picior. Prizele de mana pot fi: de tractiune (cu varful degetelor); de cuprindere (apucare); de apasare si aderenta. Prizele de picior sunt de apasare si de aderenta, pe intreaga talpa, pe varful piciorului sau pe una din laturile sale. Catararea poate fi considerata similarul urcarii pe o scara. Prin catarare, in sens alpin, intelegem actiunea de escaladare a peretilor cu diferite grade de inclinare, a hornurilor, diaclazelor si diedrelor.

Numai dintr-un manual nu se poate invata catararea, cel mai bun mijloc fiind practica, in compania unui ghid. Pentru indrumare, putem folosi, totusi, o carte. Se observa un stil elegant, prin pasiretractiune, unde mainile depun efortul maxim.Catararea presupune un corp maleabil, antrenat, format si puternic, un simt de echilibru perfect, un ochi bun si o buna orientare pe traseu, pricepere tehnica si, in anumite situatii critice, o reactie si judecata rapida in caz de pericol.
Un stil frumos, curat, sigur si fara efort se bazeaza pe patru principii:

1. siguranta;
2. echilibru;
3. un ochi format, cuprinzator;
4. economisire de efort fizic.

Din aceasta rezulta urmatoarele recomandari:

* sa aruncam inainte de a intra pe traseu o privire spre cer, pentru starea vremii;
* sa curatam talpile incaltamintei inainte de a pune piciorul pe stanca;
* sa judecam cu capul si sa parcurgem cu ochii traseul inainte de a pune mana;
* sa verificam in prealabil rezistenta tuturor prizelor;
* sa respectam principiul celor trei puncte de sprijin (prize);
* sa ne cataram pe cat posibil in linie dreapta (rectiliniu);
* sa ne tinem corpul departat de stanca;
* sa folosim prizele de mana sau de picior astfel incat forta de apasare sa fie perpendiculara pe priza;
* sa nu cautam prizele de mana prea sus (pe cat posibil la inaltimea capului);
* nu vom sari niciodata dupa o priza aflata mai sus;
* in prima faza vom folosi cat mai mult picioarele, usurand astfel efortul mainilor;
* vom calca pe priza cu varful piciorului, cu calcaiul orientat in jos;
* cu picioarele desfacute in sprait obtinem mereu o stabilitate buna;
* cu tehnica de tractiune-apasare se poate inlocui lipsa prizelor;
* nu vom stationa mult timp pe o priza mica de picior;
* vom trece dintr-o data peste un pasaj atletic;
* nu ne vom baga adanc in fisuri si hornuri;
* la o tractiune cu ambele maini deodata, vom apasa si cu picioarele pe peretele stancii;
* vom urca pe linia de cea mai mare panta;
* vom fi mereu calmi, linistiti, precauti, vom respira adanc si regulat;
* ne vom catara mereu astfel incat sa evitam orice posibilitate de cadere;
* aplicarea efortului de opozitie dovedeste scoala inalta a artei de catarare.

Intr-un loc care aparent nu prezinta prize incearca urmatoarele: in lipsa prizelor de maini, cauta cele de cuprindere sau de apasare si aplica efortul de opozitie; in lipsa prizelor de picior, foloseste pasi intermediari scurti sau uita-te in stanga si in dreapta si aplica opozitia. Daca toate acestea nu ajuta, retrage-te la primul punct optim de regrupare, reanalizeaza situatia si pozitia prizelor de mana si de picior.

Greselile pe care le fac incepatorii sunt:

* cautarea cu ambele maini deodata a unei prize mari si situata prea sus;
* catararea predominanta cu mainile, neincredere in aderenta talpilor pe stanca;
* alegerea prizelor prea sus, corpul fiind astfel supraintins si prea aproape de stanca;
* nu folosesc varful picioarelor si nu tin calcaiele orientate in jos (rezulta alunecare de pe prize mici);
* nefolosirea prizelor de cuprindere si de apasare, folosind in schimb prea mult prizele de tractiune, care obosesc prea rapid mainile;
* nefolosirea efortului de opozitie;
* catararea cu genunchii (stil urat si gresit).

Nu vom exersa numai catararea in sus, vom efectua si catararea in jos pe trasee de gradul I-III. Incepatorii trebuie sa se convinga de marimea prizelor de picior care inca prezinta aderenta. Ei trebuie sa depisteze limita de aderenta a talpilor. La fel sunt foarte folositoare exercitiile de echilibru si de balansare (pe arbori culcati, pe bare si prispe).

In concluzie ne vom catara in felul urmator: inainte de a porni in catarare trebuie sa ne urcam cu ochii, adica sa cautam locul cel mai potrivit de urcare, deci locul unde avem prize de mana sau de picior si sa respectam permanent regula celor trei puncte de sprijin (prize). Aceasta inseamna ca vom cauta o noua priza cu o singura mana sau cu un picior, asigurand celorlalte membre o pozitie cat se poate de buna. La urcare vom fi calmi, linistiti, precauti si ne vom economisi fortele. Totul trebuie sa se desfasoare intr-un mod curgator, pastrand o distanta suficienta fata de perete pentru a putea controla prizele. Pentru economisirea fortelor ne vom folosi mai mult de picioare decat de maini. Urcarea trebuie sa se faca pe cat posibil in linie dreapta (rectiliniu). Cand urcarea cu efort direct nu mai este posibila, trebuie aplicat efortul de opozitie. In catarare, centrul de greutate al corpului se afla, in general, in afara punctelor de sprijin, iar in timpul odihnei este bine sa se afle in interiorul punctelor de sprijin. Insotindu-ne cele relatate mai sus, vom deveni cataratori cu un stil perfect si vom evita producerea unor accidente.