La fel ca si in alte ramuri ale alpinismului si cu atat mai mult escalada de bloc cunoaste putini practicanti si foarte putine zone unde aceasta este practicata. Ne referim aici doar la escalada efectuata la stanca nu la antrenamentele si competitiile pe structuri artificiale care se bucura de o oarecare popularitate.
Totusi si aceasta activitate montana are o istorie a ei, care merita amintita in ciuda lipsei unor informatii scrise.
In bibliografia romaneasca termenul de "boulder" este introdus pentru prima data de catre Walter Kargell in Manualul de Alpinism publicat in 1981, care, fara indoiala, la acea vreme a fost cel mai complet manual al acestui sport, de altfel nedepasit nici pana in prezent.
In capitolul dedicat prezentarii "stilului american", autorul aminteste de John Gill (numele fiind scris John Grill) si prezinta escalada de bloc ca o ramura distincta a escaladei. Tot aici vorbeste despre gradul XI, fiind probabil o interpretare gresita a gradului 5.11 american.
Acea perioada era marcata la noi de lipsa informatiilor cu privire la escalada mondiala, alpinismul axandu-se doar in jurul pitonarii si repetarii unor trasee predominant artificiale, iar activitatea competitionala urma "modelul sovietic" al catararii viteza.
Intr-o perioada cand escalada de dificultate insemna doar efectuarea unor manse, este foarte greu de identificat putinele aspecte referitoare la practicarea acestei activitati alpine.
Escalada de bloc, se practicafoarte rar, ca un joc la baza peretilor, antrenorii nefiind interesati de nici unul dintre aspectele pozitive pe care aceasta practica putea aduce la cresterea performantelor.
Activitatea unor entuziasti, de cele mai multe ori prea putin legati de cluburi sau de activitatea competitionala a dus la deschiderea in unele zone a unor probleme de bloc, considerate teste pentru parcurgerea unor rute mai lungi.
Amintim aici diferite probleme din Cheile Bicazului (bolovanii de la baza traseului Independenta sau bolovanul din sosea), traversarea din Vadul Crisului (zona traseului Intre Ploi), tavanul din stanga refugiului Costila etc.
Unele cele mai importante realizari ale perioadei anilor '80 pot fi considerate traseele de bloc din Herculane (zona Surplomba), deschise de catre Clep: Liberty (8) si Let's go West (7), doua manse scurte a caror grad a ramas neschimbat pana acum. In prezent aceste probleme au fost pitonate alaturi de alte trasee deschise in acelasi sector, dar trebuie amintita realizarea fara coarda a traseului Liberty in 1989 de catre Milota Stefan (Fane). Aceste trasee sunt importante si pentru faptul ca li se da un nume prin aceasta capatand individualitate in peisajul alpin.
Primele semne ale schimbarii mentalitatii, incep sa se concretizeze prin repetarea la liber a unor rute clasice in anii '80 si deschiderea unor trasee de escalada, echipate de sus cu ancore in a doua jumatate a decadei. Reprezentative pentru aceasta perioada sunt realizarile din Cheile Turzii unde pana in 1988 se incearca si se reuseste repetarea la liber a majoritatii traseelor clasice si se pitoneaza aproximativ douazeci de rute pentru escalada echipate cu ancore. Printre cataratorii noii generatii, care au fost pionierii acestor schimbari in Cheile Turzii, se numarau Torok Janos (Joe Indianul), Kovacs Zoltan, Dan Moldovan, Kiss Csaba, Fodor Szolt si nu in ultimul rand Pop Gheorghe (Ghita) influentati si de cataratorii maghiari care vizitau des aceste chei. Tot cataratorii maghiari au fost primii autori ai unor trasee echipate cu ancore (Poligonul unguresc) in anul 1987.
Fenomenul nu ramane singular, trasee de escalada incep sa apara si in alte zone precum Herculane, Prapastiile Zarnestilor, Cheile Craciunesti, iar in 1988 se organizeaza primele concursuri de escalada dificultate la Creasta Cocosului si Craciunesti.
Federatia recunoaste escalada de dificultate ca si ramura competitionala, in 1989 avand loc primul campionat la stanca, iar in 1991 primul pe structuri artificiale.
Fenomenul escaladei de dificultate incepe sa numere tot mai multi adepti in cadrul noii generatii de cataratori, dar este foarte repede imbratisat si de catre cei mai buni cataratori, din generatia mai veche ca Daro Dionise (Denco), Nimat Constantin, Gheorghe Vizitiu, Tibi Cantor si altii care vor detine suprematia in competitii inca o buna perioada de timp.
Foarte repede nivelul creste de la 7+ cat pot fi cotate cele mai dificile manse viteza ale vremii la 8+ urcat cap de coarda si se vorbeste chiar de 9-, iar in 1991 tot Ghita Pop reuseste primul 9+ (Surplomba din Tampa). Sunt explorate noi zone, se traduc articole, incepe sa se vorbeasca tot mai mult despre antrenamentul specific.
Acum incep sa-si faca simtita tot mai mult prezenta cataratorii noii generatii precum Ghita Pop, Milota Stefan, Dan Borcea, Ilie Movileanu, fratii Tofan si multi altii.
Atractia principala raman insa traseele, escalada de bloc, desi apreciata, ramane doar o componenta a antrenamentului. Printre cei mai activi la inceputul anilor '90 era Ghita Pop care exploreaza posibilitatile din Tampa si Prapastia Ursilor. Dan Borcea (Castorul) deschide blocuri in Cheile Rasnovului si in general in toate zonele pe care le viziteaza. Tamas Calin (Togo) si Marc Daniel urca o serie de probleme in Cheile Manastirii si pe valea Ampoiului, unele dintre ele nerepetate pana in prezent.
Dintre toti doar Ghita Pop ramane printre putinii care dedica o mare parte a timpului escaladei de bloc. In 1994, dupa mai multi ani de catarare in Franta, Canada si Statele Unite reuseste, tot in Tampa, Tavanul Grotei, o problema cotata V10-V11, probabil cel mai dificil traseu de bloc din Romania.
Tot in aceasta perioada o noua generatie de cataratori, printre care Ionel Ene, Marius Oniga, Mihai Popa, Paul Boboc, Claudiu Vidulescu, Dan si Cosmin Scortea si nu in ultimul rand, "mai varstnicii" Sedevi Imre si Oliver Batar, ridica standardele escaladei de dificultate din Romania pana la limita gradului XI.
Pe langa reusitele din tara, acestia se impun in competitii internationale si obtin titluri de campioni nationali in alte tari (reusite deosebite in competitii din Statele Unite, Oniga, multiplu campion al Belgiei laescalada de bloc etc.).
Din pacate, in tara, interesul pentru escalada de bloc ramane oarecum limitat.
Autor: Dan Anghel
Articol vizualizat de 3 ori
Lista comentarii