Mont Blanc ("Muntele Alb"), cunoscut si sub denumirea La Dame Blanche ("Doamna Alba") este cel mai inalt varf din Alpi si din Europa de Vest. Inaltimea lui este de aproximativ 4810 metri, dar variaza de la an la an cu cativa metri, in functie de caderile de zapada si conditiile climaterice. Cel mai inalt varf din Europa este insa Elbrus din Muntii Caucaz (Rusia), cu o inaltime de 5642 metri.
Putini dintre noi stiu ca data oficiala de "nastere" a alpinismului ca pasiune/sport este considerata ziua de 8 august 1786, cand primii doi oameni Jaques Balmat si Michel Paccard au ajuns pe varful Mont Blanc, stimulati de premiul oferit de savantul Horace-Benedict de Saussure.
Dar sa vedem, in cele ce urmeaza, cum a fost cucerit pentru prima data cel mai inalt varf din Alpi. De fapt, cucerit e mult spus tinand cont de afirmatia lui Heinrich Harrer: "Muntii nu pot fi cuceriti, invinsi, ci doar urcati."
In anul 1760, Horace-Benedict de Saussure, un tanar student genovez este trimis de profesorul sau sa studieze flora din regiunea Vaii Chamonix. Pentru a studia plantele trebuie sa privesti mai mult in jos, dar tanarul botanist isi mentine cu greu privirea pe sol, caci, intre pamant si cer, i se ofera un spectacol tulburator: masivul Mont Blanc.
In numele stiintei, H. B. de Saussure decide sa escaladeze varful Mont Blanc si tot datorita stiintei proiectul sau nu a fost, totusi, considerat o nebunie. Dar cucerirea acestui munte nu va dura mai putin de 25 de ani. Nici macar pentru bani, nimeni la Chamonix nu se mai intereseaza de proiectul savantului genovez (trebuie spus ca peste ani H. B. De Saussure a devenit un naturalist si fizician renumit si a promis un premiu consistent celui care va ajunge pe varf).
Pana la urma Horace-Benedict de Saussure se gandi ca daca in 25 de ani solutia gasirii unui intinerar spre varf nu a fost rezolvata, probabil ca problema insasi nu era bine pusa. Poate ca in loc sa caute un traseu pe unde sa escaladeze muntele, trebuia mai intai sa se intrebe cum sa faca pentru a reusi o ascensiune atat de lunga. Caci, de fapt la fiecare tentativa, convins de imposibilitatea de a supravietui o noapte pe munte, facea cale intoarsa de cum se innopta, anuland astfel orice sansa de inaintare. Nici macar faimoasa recompensa promisa de Horace B. de Saussure celui care va ajunge primul in varf n-are sorti de izbanda.
Totusi, la 7 iunie 1786, doua echipe sunt in drum spre varful Mont Blanc, una plecata din Chamonix, alta din Saint Gervais, pentru a afla care din cele doua trasee este cel mai rapid. Dupa cum au convenit ele se vor intalni pe varful Aiguille du Gouter, echipa din Chamonix sosind prima. Dupa ce se sfatuiesc o vreme, cinci dintre ghizi continua drumul spre varf. Intre timp, acestia sunt ajunsi din urma de un oarecare Jacques Balmat, care vrea sa li se alature. Ei se opun cu inversunare, fiindca in joc este recompensa oferita de Horace-Benedict de Saussure, iar o recompensa consistenta devine mai putin interesanta cand este impartita in sase.
Ghizii ii spun sa se intoarca in sat, dar Balmat, incapatanat din fire, ii urmeaza de la distanta, oprindu-se din cand in cand pentru a studia cu mai mare atentie hartile. Din pacate, curand se instaleaza ceata si echipa de ghizi nu se mai vede. Din moment ce ei s-au intors, Balmat vrea sa continue ascensiunea si va primi singur recompensa, dar curand se opreste: "La ce bun? Chiar daca va ajunge in varf, cine-l va crede. O sa ma intorc insotit de cineva." Jacques Balmat ajunge abia a doua zi in sat, laudandu-se ca a descoperit itinerariul spre Mont Blanc.
Nimeni nu-l crede, cand povesteste ca surprins de intuneric a adormit in zapada. O noapte pe munte, printre ghetari, e moarte sigura. Singurul interesat de povestea lui Balmat este doctorul Michel Paccard din Chamonix care doreste si el sa ajunga pe varf. Cateva zile mai tarziu, cei doi temerari parasesc Valea. Seara ajung pe masivul Cote, unde isi instaleaza bivuacul. In dimineata zilei de 7 august 1786, pe la ora 4, cu sacii in spate si cu bastoanele lor lungi, se indreapta spre Marele Platou. Cei doi avanseaza cu incapatanare si, pas cu pas, ajung pana la inaltimea Stancilor Rosii.
De data asta chiar ca varful nu mai e departe si, in ciuda vantului puternic ce spulbera zapada si frigului patrunzator, Michel Gabriel Paccard si Jacques Balmat gasesc forta sa faca inca si inca un pas. Si apoi, deodata, sunt deasupra lumii, pe varful Mont Blanc, la 4810 metri. Este exact ora 18 si 23 minute, la 8 august 1786. O zi memorabila pentru istoria alpinismului mondial! Abia a doua zi, dupa o alta noapte petrecuta pe munte, ei sosesc la Chamonix, extenuati, dar triumfatori.
Un an mai tarziu, cu mijloace si echipamente la fel de precare, Mont Blanc a fost cucerit si de catre Horace-Benedict de Saussure. E util sa mai retinem ca prima femeie care a atins varful a fost Marie Paradis in 1808, iar in 2 octombrie 1877 ajunge pe Mont Blanc si primul roman: Radu Porumbaru. Theodore Roosevelt, cel ce avea sa fie presedinte al Statelor Unite, a condus de asemenea o expeditie - in timp ce se afla in "luna de miere" - atingand varful in 1886.
In prezent, varful este escaladat anual de aproximativ 20 000 alpinisti amatori si poate fi considerat o ascensiune destul de usoara pentru cineva bine antrenat si obisnuit cu altitudinea. Aceasta impresie se datoreaza si faptului ca, fata de Aiguille du Midi - "Acul de Mijloc" (unde ajunge telecabina), Mont Blanc este doar cu 1000 metri mai inalt. Oricum, in fiecare an, "Muntele Alb" face multe victime si in perioadele cele mai aglomerate (luna august), serviciile de salvare locale trimit in medie 12 misiuni in ajutorul turistilor rataciti. Traseele necesita cunostinte de alpinism, un ghid (sau un alpinist cu experienta) si echipament adecvat, deoarece includ treceri delicate si zone unde cad pietre.
Muntele se afla la granita dintre regiunile Haute-Savoie (Franta) si Valle d'Aosta (Italia). Localizarea varfului este un subiect de controversa intre cele doua tari, fiecare plasandu-l pe harta intre granitele sale. In urma unei conventii semnate la Torino in 1861, intre Franta si Regatul Sardiniei, granita a fost fixata in cel mai inalt punct al masivului, dar deseori hartile franceze nu sunt de acord cu aceasta solutie.
Principalele varfuri muntoase ale masivului Mont Blanc sunt: Croix de Bonhomme - 2412 m la SV; Seigne, 2516 m, intre Franta si Valea Venz din Italia; varful Ferret, 2537 m, intre Italia si Elvetia si varful Balme, 2295 m, intre Elvetia si Franta.
Articol semnat de IULIAN NICA
Articol vizualizat de 2 ori
Lista comentarii