Scurt istoric al Clubului Alpin Roman - CAR

Nu putem vorbi despre istoria C.A.R., fara a face cateva scurte referiri la istoria alpinismului. Data oficiala de "nastere" a alpinismului ca pasiune/sport este considerata ziua de 8 august 1786, cand primii doi oameni Jaques Balmat si Michel Paccard au ajuns pe varful Mont Blanc.

Englezii au fost insa aceia care apoi "au dat buzna" in Alpi si au inceput sa urce varfurile, pe traseele cele mai usoare la inceput, apoi pe variante si in conditii tot mai dificile. Asa ca primul club alpin din lume s-a infiintat in Anglia, in ziua de 22 decembrie 1857 si era limitat la 600 de persoane.

Dupa Clubul Alpin Englez iau nastere: Clubul Alpin Austriac - in anul 1862, Clubul Alpin Elvetian - 1863, Clubul Alpin Italian - 1863, Clubul Alpin Norvegian - 1868, Clubul Alpin Francez - 1874. Dar sa nu uitam ca celebra Companie a Ghizilor din Chamonix, tot un fel de club alpin, a luat fiinta in anul 1821.

Nu se putea ca noul "hobby" sa nu-i prinda si pe unii studenti romani aflati la universitati din Europa si pe alti tineri ce o vizitau. In 2 octombrie 1877 ajunge pe Mont Blanc si primul roman: Radu Porumbaru. Intre 1928 si 1938 au mai urcat inca 7 romani (e posibil sa mai fi fost si altii), aproape toti membri ai viitorului C.A.R.: Alexandru Colfescu si Gogu Popescu in 1928, Dr. Vasile Steopoe tot in 1928, Stefan Vasiliu si ing. Nitescu in 1934, Mircea Sterescu si Leova Stolear in 1938.

De mentionat ca in Romania, alpinism era considerat in anii de dupa primul razboi mondial si urcarea unor vai de abrupt din Bucegi, parcurgerea unor brane (unii au propus termenul de "bucegism"). Abia apoi - dupa 1933 s-a trecut la a se urca creste si apoi pereti.

Clubul Alpin Roman a luat fiinta in Bucuresti, la 18 martie 1934, din initiativa unui grup ce se intitula "Gruparea alpina". Sufletul si initiatorul C.A.R. a fost tanarul avocat Nicolae Nae Dimitriu, care scria, la 21 martie 1932, prietenului sau Radu Titeica urmatoarele: "Si as avea nespus de mare bucurie sa stiu ca viitoarele drumuri le vom face sub egida Alpin-Clubului, a carui realizare n-o vad decat atunci cand vom fi regrupati. As indrazni sa ma gandesc si la o publicatie lunara turistica...". Fiind putini, opt la numar, inginer Gheorghe Frim, avocat Nicolae Dimitriu, studentii Nicolae Comanescu, Alexandru Beldie si Vasile Nicolau, Traian Belitoreanu, Gheorghe Georgescu si Ion Sincan, au trebuit mai intai sa se afilieze unei asociatii mai vechi, ADMIR (Asociatia Drumetilor din Muntii Ialomitei si Romaniei), in martie 1933. Aici, Gruparea alpina a inceput sa-si puna in aplicare planurile. A tiparit revista trimestriala Buletinul Alpin, in paginile careia au aparut o serie de articole cu descrieri de trasee, insotite de schite, si a organizat un ciclu de excursii colective gradate, la care au participat un numar mare de iubitori ai muntelui.

Dupa un an de convietuire rodnica cu asociatia-gazda ADMIR, Gruparea alpina s-a retras si la 18 martie 1934 a pus temelia Clubului Alpin Roman, preluand si revista Buletinul Alpin. Infiintarea C.A.R. a constituit o necesitate a timpului, in sensul de a scoate alpinismul romanesc de pe vechile fagase - potecile - si a-l indrepta catre abordarea abrupturilor, a peretilor stancosi si a escaladelor de iarna, activitate solicitata in mod deosebit de catre tineretul acelor vremuri si apreciat de tineretul de astazi. De asemenea, din necesitatea de indrumare, gazduire si, de ce nu, scolarizare in cataratura alpina.

In 1934-1948, Clubul Alpin Roman, in conformitate cu statutul sau, a continuat excursiile colective gradate cu persoane din afara clubului, pentru a face cunoscut amatorilor abruptul prahovean al Bucegilor, altele in alti masivi ai tarii sau peste hotare, a marcat drumuri pentru inlesnirea accesului in munti, a construit Refugiul Costila, in 1938, si Caminul Alpin, in 1939, pentru odihna alpinistilor la un pret accesibil, a cumparat in 1947 un spatiu in Bucuresti pe B-dul Elisabeta 15 pentru sediul Clubului, a tiparit pana in 1937 Buletinul Alpin, iar in 1938-1940 Buletinul Clubului Alpin Roman, a organizat prima scoala de tehnica moderna in cataratura alpina, ridicand prin aceasta gradul de dificultate de la I la V, cu pasaje de gradul VI potrivit normelor UIAA, a confectionat insigna Clubului.

Initiatorii Clubului Alpin Roman, vechi colindatori ai frumusetilor montane, in peregrinarile lor au prins pe pelicula fotografica minunate imagini care au ilustrat revista clubului, rodul unei munci deosebite si dezinteresate, care au necesitat ani de antrenamente fizice si de specialitate fotografica. Fiecare articol din reviste - reprezentand munca de pionierat - unele insotite de schite ale lui Radu Titeica, Alexandru Beldie sau Nae Dimitriu, contine referiri la trasee, fie de cercetare fie de descriere.

Primele trasee de catarare, folosind o tehnica rudimentara, au fost initiate si efectuate de catre Nicu Comanescu: Muchia nordica din Turnul Seciului, Hornul Central din Coltul Malinului si Varful Picatura, toate in Bucegi. Au urmat, cum era si firesc, alti tineri: Niculae Baticu, Ion Trandafir si Dan Popescu au escaladat in peretele Galbenelelor traseul Furcilor, considerat si astazi de gradul IV. Din 1938 s-a introdus tehnica moderna de escalada, noi tipuri de corzi si noi espadrile, beneficiar fiind, in primul rand, Toma Boerescu cu Marea Surplomba din peretele Galbenelelor. Dupa razboi, in 1946, au fost realizate traseele Trei Surplombe si Fisura Pintenului Vaii Albe, de catre Niculae Baticu si Emilian Cristea, la prima participand si Sorin Tulea si Gh. Nicolescu. In acelasi timp, brasoveanul Ion Coman a realizat un numar de 11 premiere in muntii Bucegi si Piatra Craiului, dintre care mentionam pe cele mai importante: Fisurile Centrale din peretele Vaii Albe, Traseul Coman din peretele Galbenelelor, traseul Oblic din Turnul Malaiesti.

Din pacate, in 1948, regimul comunist a dizolvat toate asociatiile turistice si C.A.R.-ul si i-a confiscat toate proprietatile. Trebuie precizat ca Romania a fost singura tara din blocul sovietic ce a dizolvat gruparile de turism-alpinism. Pe la Caminul Alpin (bine ca i-a ramas numele) si pe la Refugiul Costila, tinerii mai aflau cate ceva despre inceputurile alpinismului romanesc, mai auzeau voci despre unde ar fi ajuns acesta, daca nu ar fi fost incorsetat in regulamente rigide si nu ar fi fost rupt de lume, de Alpi, de Himalaya.

Prin initiativele unui om rar, Niculae Baticu, C.A.R. a renascut in 1990, initial adunand sub numele sau cateva sute de membrii. Renasterea n-a fost usoara. Redobandirea proprietatilor C.A.R. a fost extrem de dificila; Caminul Alpin a fost retrocedat dupa procese indelungi si intr-o stare jalnica, devastat cu vandalism. Un pumn de oameni investind din timpul lor liber si facand donatii materiale insemnate au mentinut C.A.R. in familia membrilor cu drepturi depline a Uniunii Internationale a Asociatiilor de Alpinism - U.I.A.A.. Obiectivul acestora a fost si este revitalizarea C.A.R. spre beneficiul tuturor iubitorilor de munte.

Sursa: dinumititeanu.blogopedia.biz, clubulalpinroman.net