Cainii ciobanilor

Cine nu s-a intalnit cu cainii ciobanesti pe munte? Cred ca toti drumetii au avut de a face cu acestia. O intalnire cu acesti patrupezi nu este intotdeauna placuta. Ei sunt agresivi din fire (spre deosebire de urs) si isi pazesc teritoriul. Daca sunteti in apropierea stanii pot fi foarte agresivi. De aceea, in randurile ce urmeaza, va voi prezenta lucruri de care m-am izbit in drumetii. Sunt lucruri traite de un om al muntelui.

Cainii ciobanesti nu sunt antrenati sa faca rau turistilor. Acestia sunt meniti sa apere turma impotriva unor animale de prada mari, cum ar fi lupii si ursii. Ei sunt de obicei nascuti si crescuti printre animalele din turma. Ei dezvolta legaturi stranse cu turma si considera ca este un bun al lor. Ei sunt singurii responsabili pentru securitatea turmei. Ciobanii intervin dupa ce evenimentele sunt in plina desfasurare. Si atunci este dificil sa te opui unui animal incoltit de caini. Tineti minte ca ciobanestii nu sunt instruiti pentru a ataca, ci pentru a descuraja.

Comportamentul ciobanestilor este cat se poate de firesc. Acesti caini isi stabilesc o zona de protectie in jurul turmei si se asigura ca nimic nu va perturba pasunatul oilor.

In cazul in care la fata locului apare un potential pericol, ei cauta intai sa-l identifice pe cel care l-a creat. Daca simt ca acesta nu reprezinta un pericol, pleaca. In caz contrar, ei cauta sa elimine intrusul, incepand sa latre, pentru a-l descuraja si intimida. Daca adversarul nu se retrage, atitudinea sa fiind agresiva sau amenintatoare, ciobanestii trec la atac. Cainii, ca si lupii, inconjoara prada si ataca intotdeauna pe la spate sau lateral/spate.

Dar cum sa nu apara ca o amenintare pentru oi cand mergi pe jos pe langa turma? Ideal ar fi sa nu te intalnesti cu ea. Putem evita intalnirea cu o turma? Sa admitem ca ar fi posibil. Pentru asta ar trebui sa avem in vedere urmatoarele:

- Pe traseul ales sunt stane si zona unde se gasesc.

- Excursionistii intalniti in cale au vazut turme de oi.

- Nu parasiti poteca. De obicei, pe potecile umblate nu sunt pericole. Cainii au invatat ca drumetii nu pun in primejdie siguranta turmei.

- Un grup mare este mai putin vulnerabil decat un grup restrans. Daca sunteti in grup, stati in cerc astfel incat sa priviti catre caini.

- Daca vedeti in departare o turma, localizati pozitia cainilor de paza.

- Pastrati distanta pentru a evita perturbarea oilor si cainilor, si dati dovada de respect fata de ciobani.

- Este recomandat sa faceti un ocol pentru a evita o situatie neplacuta.

Cum sa te comporti daca intalnesti un caine ciobanesc?

Cand vedeti un caine ciobanesc, puteti fi siguri ca el v-a vazut deja sau v-a simtit.

Nu intrati in panica; cainii simt frica si se manifesta ca atare.

Nu fiti surprinsi; cainii pot avea reflexe rele in aparare.

Ramaneti calmi si inaintati incet, si nu agresiv. Nu alergati, nu agitati bratele, nu aruncati cu pietre/obiecte, nu-l amenintati cu betele. Daca se arata prietenos, nu-i dati de mancare, nu-l fotografiati, si nu incercati sa-l mangaiati. Gesturile voastre pot fi interpretate ca semn de rea intentie de catre patruped.

Discutati calm si va apropiati lent de turma, pentru a crea impresia ca nu va este teama.

Atunci cand cainele incearca sa va intimideze inseamna ca vede in voi o amenintare. Indepartati-va incet si calm.

Nu fortati trecerea, daca oile traverseaza poteca. Mai bine asteptati, luandu-va o binemeritata pauza.

Ocolirea turmei, daca este posibil, poate fi cea mai buna solutie.

In cazul in care cainele va urmeaza, ignorati-l. Acesti caini ar putea sa va urmareasca pana cand vor considera ca sunteti destul de departe de turma si nu mai reprezentati un pericol.

Daca sunteti cu-ai vostri copii, tineti-i departe de acesti caini dragalasi, care seamana izbitor cu cei de plus din visele lor.

Daca sunteti insotit de animalul dumneavoastra de companie, pastrati-l in lesa si lasati cainele de paza sa il abordeze si sa faca cunostinta.

Puteti sa folositi acel vestit aparat, care emite pe frecvente inalte, si alunga cainele. Parerea mea, dupa o oarecare testare, este ca nu toti cainii reactioneaza la fel. De aceea am si renuntat sa-l mai folosesc.

Este esential sa discutati cu ciobanii. Acestia se aseaza, de obicei, in timpul pastoritului, in apropierea unei poteci. Mai schimba o vorba, mai cer o tigara etc. Cand se afla la stana, sunt bucurosi de oaspeti, scotandu-si la vanzare produsele. Cainii nu vor interveni.

Toate astea sunt teorii. Cand vezi cum se napustesc cainii, nu stiu daca totdeauna veti putea reactiona corect. Mai ales ca acesti caini au uneori un comportament ciudat.

Am sa va povestesc trei intamplari cu cainii ciobanesti. Prima s-a petrecut cu multi ani in urma, in primul an de studentie. Fiind prieten cu cabanierul din Malaiesti, petreceam ceva timp pe acolo. Asa ca, intr-o zi de vara, am urcat in Tiganesti, sa vad si eu cum arata un lac alpin in Bucegi. Ajuns pe culme, la circa 100 de metri de poteca, se afla la pascut o turma de oi cu pastorul ei. Un caine nu are de lucru si trece la atac, mai ales ca eram singur. Strig la cioban sa-si cheme animalul. Acesta parca nici nu m-a vazut. Ceilalti caini isi vedeau de treaba lor. Eram echipat cu niste bocanci din piele, cu talpa sanatoasa, si blindati cu scoabe si masele de otel. Un bocanc greu, cum nu se mai gaseste azi, si care, culmea, nu aluneca pe stanca. Daca am vazut ca ciobanul nu intervine, si ma lasa in gura lupului, m-am cam speriat. Dulaul m-a simtit si s-a repezit spre picioarele mele. Si atunci, din instinct, i-am ars un bocanc in bot, de l-am intors cu cracii in sus. Totodata s-a trezit si ciobanul, care a inceput sa ameninte ca de ce i-am lovit cainele. Dupa ceva parlamentari, acesta a fost redus la tacere cu un pachet de tigari.

Alta data ma aflam cu partenera mea de viata in Tarcu. Timpul era splendid, o frumoasa zi a lui Florar. Am intrat in coborare pe poteca spre Armenis. Cand am intrat in Poiana Strigoniu, in vale, era tarhatul unei stane, care se oprise la odihna. Urcau pe munte pentru prima data in acel an. Deodata ne-am trezit inconjurati de cainii stanei. In peregrinarile mele turistice, am intalnit o multime de caini ciobanesti, dar asa uriasi ca astia nu mai vazusem. I-am spus sotiei sa ne asezam spate in spate si sa coboram incetisor. In timp ce-i atentionam pe ciobani, sotia aluneca si cade la pamant. Noroc ca "domnii" caini nu au profitat de situatie. Si mai ales, am scapat datorita ciobanilor, care au intervenit operativ, si au chemat cainii. Trecand peste aceasta intamplare, totul a fost perfect.

O situatie neplacuta am petrecut-o in Piatra Craiului, la coborare, pe inserat, de la Diana spre Zarnesti, pe marcaj banda albastra. Am trecut pe deasupra unei stane, aflata in vale la peste 500 de metri, si totusi cainii au considerat ca reprezentam o amenintare (eram cu fi-miu), trecand la atac. Ne-am facut ca nu-i bagam in seama si ne-am continuat drumul. Cainii s-au plictisit intr-un final si s-au intors la treburile lor.

Ce-am vrut sa zic in toate cele povestite mai sus? Situatiile pot fi diverse si imprevizibile. Teoria te ajuta, dar nu te salveaza. Totul se rezolva pe loc. Foarte important este si comportamentul ciobanilor. Situatiile difera de la caz la caz. Una e sa te intalnesti cu turma pe traseul de creasta in Fagaras, si cu totul altceva este sa te intersectezi cu aceasta in muntii Vrancei.

Si in final, un sfat personal pe care din pacate nu-l pot prezenta si audio, cand vad cainii ca se dezlantuie strig la ei fara sa-i privesc in ochi: "Huooo la oi mai!". Aproape totdeauna a dat rezultat, probabil ca si vocea mea baritonala a impus.

Articol semnat de GABRIEL-ANTONIE LAZAROVICI