1. Sa nu intreprinzi o ascensiune ce-ti depaseste puterile. Tu trebuie sa invingi muntele, nu el pe tine! Sa-ti fixezi un obiectiv pe care sa-l poti atinge, dar sa stii, de va trebui, sa renunti la el si sa faci stanga imprejur cat mai este timp. Sa nu fii grabit si sa nu incerci sa stabilesti recorduri de viteza. Sa nu ai mania piscurilor, dar nici sa nu ocolesti dificultatea in variatele ei forme.
2. Sa pregatesti cu de-amanuntul orice excursie fie ca vei merge singur, ori cu prieteni sau cu ghizi. Un ignorant sau un neputincios care are nevoie de o guvernanta alpina este, in munti, pur si simplu ridicol. Pregatirea intelectuala trebuie sa fie tot atat de completa ca si echipamentul alpin. Sa cunosti mediul in care te misti si sa-i intelegi fenomenele. Sa nu-ti incarci stomacul si sa nu ai pretentia sa te alimentezi cu icre negre sau stridii. Idealul tau alpin sa fie acela de a gusta cu aceeasi placere o Duminica frumoasa pe un varf de delusor ca si, cu alt prilej, pe un abrupt din cele mai grele. Nu este nevoie sa fii de la inceput un desavarsit catarator. Sa nu patesti ca acela care, de atatea stanci si pereti, nu mai vedea muntele. Sa nu uiti ca muntii sunt bogati in primejdii dar, in acelasi timp, sa stii ca avand prudenta, spirit de prevedere si inteligenta le poti invinge.
3. Sa nu uiti in munti ca esti o fiinta civilizata. Bucuria si puterea nu se confunda cu mitocania, brutalitatea si grosolania. Adu-ti aminte ca inca de la gara si in tren educatia ta in general si cea sportiva in special, sunt puse la incercare. Daca tii neaparat, poti sa iei cu asalt piscurile, dar sa nu faci asta in vagon. Ca sa se vada ce catarator indracit esti, nu este absolut necesar sa faci echilibristica pe scarile sau tampoanele vagonului. Sa nu consideri franghia si coltarii ca o emblema a breslei tale, care se cere expusa. Sa nu periclitezi cu sculele tale (schiuri, pioleti, etc.) ochii si hainele vecinilor si sa nu le umpli urechile cu trancaneli si hohote de ras. Daca intalnesti un drumet solitar saluta-l sau resaluta-l si daca crezi ca e cazul sa-l critici, fa-o cel putin atunci cand nu te mai poate auzi. Nu-ti imagina sa devii alpinist, utilizand un jargon de munte, artificial. Deasemenea nu e cazul sa-ti stergi nasul cu degetele numai pentru ca ai dezbracat costumul de oras.
4. Sa nu profanezi peisajul pe care il strabati si sa nu impodobesti Natura cu cioburi de sticla, hartiute, cutii de sardele si alte ramasite. Aminteste-ti ca si altii, dupa tine, vor voi sa bea la izvorul pe care il murdaresti fara rost. Tablitele de marcaj nu sunt menite sa serveasca drept tinta pentru proiectilele tale improvizate si nici nu trebuie sa le schimbi orientarea dintr-o gluma deplasata. Sa nu lasi deschise portile stanelor si ale imprejmuirilor, caci poti provoca pagube proprietarilor si discreditezi notiunea de "drumet". Din acelasi motiv sa nu sari peste ingradiri si sa nu te inviti nepoftit, nici chiar in claia de fan ce o vezi in proprietatea cuiva. Canta daca iti face placere dar cu masura si acolo unde este locul. Chiuiturile se potrivesc rareori cu gatlejul tau si nici nu fac totdeauna placere semenilor tai. Nu tipa fara rost, tulburi inutil oamenii si animalele. Aprinde focuri numai daca este absolut necesar, supravegheaza-le atent si la urma stinge-le complet. Nu arunca pietre si cauta sa mergi astfel incat sa nu provoci caderea lor, chiar daca ai convingerea ca nu te urmeaza nimeni. Pe drumuri umblate si in locuri expuse se recomanda sa nu faci nudism si nici semi-nudism; altfel insa, profita de aer si soare cat poti mai bine. Cum te apropii de locuri populate, urmeaza regulile convenientelor sociale.
5. Fii bun camarad! Daca esti conducator, evita sa fii autoritar sau incapatanat, increzut sau ingamfat; da dovada de spirit de intelegere si rabdare. Nu fi zgarcit cu avutul tau nici cu cunostintele tale. Hotararile sa-ti fie determinate de capacitatea de rezistenta a celui mai slab. Abandonand pe cineva in munti, il vei avea poate pe constiinta. Daca tu esti cel condus, adapteaza-te aceluia care cunoaste mai bine locurile, sileste-te sa fii la inaltime si cauta sa inveti. Chiar si cel mai slab dintr-o echipa isi poate face datoria. Sa stii ca un tovaras bun este tot atat de rar ca si un conducator bun. Orice strain care imparte cu tine dragostea pentru munti sa-ti fie camarad, mai ales atunci cand este in primejdie sau are nevoie de vreun ajutor sau o privire pe harta ta. Chiar si in ghidul pe care-l platesti sa vezi un tovaras, un prieten. Nu fi autoritar fata de el si ai lui, dar nici nu te comporta de parca ati fi mancat, de cand sunteti, din aceeasi strachina.
6. Respecta cabana tot asa cum iti respecti propria casa. Fii modest si nu cere lucruri pe care ti le poate oferi cel mult un hotel. Nu uita ca aici, in creierul muntilor, portmoneul tau nu mai conteaza si ca toti suntem egali. Pioletul, schiurile, zapada, gheata, noroiul nu au ce cauta in sufrageria cabanei; leapada-te de ele, prin urmare, inainte de a intra. Nu transforma locul de odihna si recreatie, care este cabana, intr-o carciuma. Nu ocupa toate bancile si mesele cu ranita, pioletul, merindele, hartile si picioarele tale. Cartea de impresii sa n-o utilizezi pentru rime proaste sau laude. Este mult mai util sa notezi de unde vii si incotro te duci, mai ales daca te pregatesti pentru o ascensiune grea. Urma lasata in acest fel de un turist, inlesneste trimiterea la nevoie, a ajutoarelor si poate linisti pe cei ingrijorati de soarta lui. Ai dreptul sa ceri un loc de dormit si, daca esti inainte sau dupa un drum, poti sa ti-l alegi pe cel mai bun. Dar sa nu eziti sa-l cedezi celui care, fie ca este epuizat, bolnav sau mai in varsta decat tine, are nevoie de odihna. Nu te urca incaltat in pat si nici nu alerga cu boncancii pe scari, mai ales noaptea. Daca sforai, nu te culca in dormitorul comun. Fii prudent cand umbli cu lampa si focul. Nu uita ca nu esti stapanul cabanei, iar ingrijitorul este administratorul unei institutii care indeplineste un rol de mare interes obstesc; te vei supune deci dispozitiilor sale. Orice loc si orice lucru ce ai folosit sa le lasi in aceeasi stare in care, venind, ai vrea sa le gasesti. Mai ales in casele fara cabanier, sa ai grija deosebita pentru ceilalti, fie ca-ti sunt tovarasi de locuinta, fie ca-ti vor urma. Gandeste-te ca intreaga cabana, cu tot ce cuprinde, reprezinta un bun ce ti-a fost incredintat cu buna credinta. Fii econom cu rezerva de lemne, adeseori adusa cu mari sacrificii si in vederea celor ce vor veni dupa tine. Paraseste casa dupa ce ai maturat si ai pus toate lucrurile la locul lor. Inchide-o bine si nu uita sa lasi banii ce reprezinta taxa de cabana si lemnele, acolo unde este cazul.
7. Nu fura! Nu fura altora nici linistea, nici singuratatea ce-o cauta, nici perspectiva. Dar sa nu furi nici bete de schi, curele, franghii, nici lemnele stranse cu multa truda. Nu fura nici florile pe care Natura le-a creat pentru toata lumea. Campul, iarba, arborii trebuiesc ocrotiti. Nu distruge furnicarul, nici chiar din curiozitate "stiintifica", iar melcul, sarpele inofensiv sau broasca sa nu fie pentru tine niste fiare salbatice care trebuiesc starpite. Sa vezi in munte un paradis in care te-ai asezat ca un nou Adam, ajuta-l sa-si pastreze originalitatea si sfintenia.
8. Nu minti, nu exagera, nu fi laudaros! Chiar si ascensiunea cea mai dificila este putin lucru fata de alte realizari omenesti. Nu-ti da o importanta prea mare si nu cauta sa micsorezi pe altii, chiar daca sunt incepatori, persoane in varsta sau membrii altei asociatii. Nu critica si nu injura timpul, gazduirea, tovarasii sau legatura de la schi. Nu trebuie sa te legi sau sa-ti bati joc de credintele, datinile, si particularitatile locuitorilor de la munte. Adu-ti aminte ca nu esti decat un oaspete trecator pe acele meleaguri.
9. Apara onoarea Asociatiei tale si nu numai a aceleia a carei insigna o porti, ci si a acelei mari comunitati care ti-a facut accesibila lumea muntilor, si care serveste o mare idee, nu numai confortul tau. Fii mandru ca faci parte din aceasta comunitate si ca poti sa participi la viata ei. Onoreaza pe cei care au creat pentru tine, pe maestrii care au cucerit prima poteca si primele prize spre varf, precum si pe cei care au pus ultima piatra.
10. Nu profana muntii prin mania recordurilor. Intelege-le sufletul!
Autor: Louis Trenker (in romaneste de A. Pacurariu) Buletinul Alpin, anul VI, nr. 2, A.D.M.I.R.
Articol vizualizat de 3 ori
Lista comentarii