Logo parteneri   |   Despre noi   |   Membri   |   Regulament   |   Copyrights   |   Contact
CAUTARE
LIKE US
online
Asociatia TuristMania
Cabane si Refugii
Cluburi montane
Salvamont Romania

ABC-ul muntelui

Postat de: moderator, Ultima actualizare: 21 Februarie 2024

Aparent cu totul, paradoxal lucrurile minore, considerate drept insignifiante, greveaza desea decisiv asupra existentei noastre. Atunci insa cand evadam in natura/la munte, nicidecum pentru a o sfida/provoca, ci eventual pentru a ne reevalua pe noi insine, de la starea fizica, la cea psiho-morala, e bine sa tinem cont de o pleiada de maruntisuri care neeludate, din suficienta/aroganta, sau omeneasca uitare/omisiune, pot conferi impresia de reusita-implinire-satisfactie-fascinatie-neuitare, promisiunea de-a reveni pentru a recrea miracolul clipei. Altfel visata bucurie se poate metamorfoza, daca nu in dezastru/tragedie, intr-un oribil cosmar. Omul prost invata din greselile proprii, cel destept dintr-ale altora sau de fiecare data cand nu suntem direct implicati in ceva privim detasati, intelepti, critic, poate circumstantial (meschin)/compasiv faptele, nenorocirile altora fara a constientiza ca intr-o singura clipa acel altul vom deveni noi insine sau cineva apropiat/drag, regretele, speculatiile ulterioare de orice fel fiind, oricum, tardive.



1. Formarea echipei, stabilirea liderului (alegerea ghidului)



A umbla de unul singur pe munte nu e recomandabil. Nici grupurile mari nu constituie un avantaj, dimpotriva. Turismul montan ca modus vivendi este apanajul temerarilor, visatorilor, celor cu spirit vizionar/artistic, de multe ori mai putin exuberanti, introspectivi , capabili de-a se bucura din te miri ce fara a face insa caz (neaparat) din asta. La inchegarea echipei trebuie sa tinem cont neaparat de profilul psiho-comportamental individual, de afinitatile proprii, hobby-uri, disponibilitatea/rezistenta la efort, capacitatea de renuntare la un anume confort/tabieturi etc. Pe de alta parte cei ce constituie echipa, ocazional, de preferat constant, repetat, trebuie sa accepte si sa-si asume un lider/ghid. Acesta va trebui sa cunoasca cel mai bine echipa, parcursul de urmat fiind si un coechipier rational, pragmatic, ordonat, punctual, capabil sa mobilizeze/capaciteze/subordoneze elastic trupa in scopul indeplinirii obiectivului in coordonatele de timp prestabilite, in conditii de minim efort si maxima securitate a tuturor, fara a fi insa un zbir terorizant. Fermitatea nu presupune aroganta, mirlania, jignirea coechipierilor. Excesiva bonomie, indulgenta, lasarea lucrurilor/atitudinilor individuale intr-o tura montana la cheremul liberului arbitru genereaza, de cele mai multe ori, degringolada, ratarea obiectivelor, nefaste, uneori chiar tragice accidente. Un lider de grup (ghid abil) va armoniza/inchega personalitatile mai mult sau mai putin puternice ale echipei impartind sarcini inividuale echitabile astfel incit sa nu genereze suspiciuni/favoruri. Desi liderul de grup/ghidul este decidentul, hotarirea definitiva se ia in functie de optiunea/calitatea echipei-disponibilitatile realiste ale acesteia. Ambitiile personale, un anume eroism nu-si au locul/rostul pe munte (ca si lasitatea, pretentiile excesive, smiorcaiala la cel mai mic efort/inconvenient). Un mare alpinist, intrebat daca a cunoscut vreodata frica pe munte, a raspuns: “orice individ normal, rational, cunoaste sentimentul fricii dar stie sa-l domine si subordoneze dupa o atenta analiza a situatiei, fara a brava, fara a forta iresponsabil nota.
Doar un cretin poate fi neinfricat!”

Retineti: ori cat de bine v-ati programa tura, la munte, datorita reliefului extrem de variat, alternantei culmilor/vailor, schimbarea subita a conditiilor meteo este posibila. Ratiunea si nu ambitia prosteasca este singura care sa va determine sa decideti in astfel de situatii, in primul rand pentru protejarea echipei apoi pentru continuarea sau nu a parcursului prestabilit. Pe de alta parte aveti in vedere ca natura in general, muntele in special, sunt cu atat mai fascinante/atractive cu cat isi (iti) prezinta mai multe, infinite probabil, ipostaze, de la incantare la dramatism. Un cer azuriu infinit poate sa para anost in contrast cu unul magic calatorit de albele caravele ale norisorilor sau un cu totul altul, intunecat, tenebros, sfasiat de flash-urile imprevizibile ale fulgerelor si cascadata bubuitura infernala a tunetelor.

Un ghid ideal trebuie sa fie un erudit, cel putin intr-ale muntelui, capabil sa ne surprinda relevandu-ne si revelandu-ne minunatele frumuseti/lectii ale naturii, muntelui in speta fara a ne umili prin excesivitate. Un ghid, inainte de toate, este un invatator/pedagog, fiecare tura o scoala/lectie de viata. In turismul montan, ca si in viata de-altfel, luam contact, retinem detalii (esentialul), acumulam treptat pentru a impartasi mai tarziu.

Un ghid strict mercantil, pus doar pe luat banii echipei fara a reusi sa-si uite functia redevenind in fiecare parcurs modestul turist incantat dintr-o absolut oarecare premiera, va fi repede perceput ca atare, desconsiderat, renegat in cele din urma, de catre intreaga echipa (daca nu si luat peste picior precum atatea cadre didactice lipsite de vocatie, anoste desi, uneori, excesiv de autoritare).



2. Programarea - organizarea turei montane



In primul rand e importanta alegerea traseului tinand cont de starea si pregatirea fizica, de experienta in domeniu a participantilor. In al doilea rand se impune obligatoriu o minima documentare referitoare la parcursul de urmat, eventualele dificultati/riscuri de surmontat. In acest scop se vor consulta monografii, ghiduri, prospecte, harti, reviste de specialitate, website-uri etc. Atunci cand urmeaza sa parcurgem trasee inedite, nedescrise/nemarcate turistic, de un real ajutor pot fi informatiile culese de la alti turisti experimentati, reprezentantii Salvamont, institutii sau organizatii locale, bastinasi, ciobani, lucratori silvici/forestieri, geologi/topografi/minieri/hidrotehnicieni, articole din presa etc. De mare importanta este observarea datei la care au fost realizate documentatiile, timpului scurs, schimbarilor generate de conditiile meteo-climatice, de exploatare (forestiera, miniera, protectie etc.). In functie de acestea putem evita surpriza negasirii unor marcaje/repere, eventuala lor precaritate sau radicala (furtul stilpilor metalici de ex.) schimbare cu serioase implicatii in orientare. Avand in vedere gravele perturbari climatico-meteorologice din ultimul deceniu ca si pe cele previzibile de-acum incolo, in stricta concordanta cu distrugerea stratului de ozon, hiper-industrializare, poluare, incalzirea globala etc. e bine sa ne programam tura tinand cont de prognoza institutiilor de specialitate sau corelandu-le cu informatii suplimentare prelevate de pe internet, posturile nationale sau private radio TV, presa scrisa. In principiu, pana in urma cu vreo doua-trei decenii, montaniarzii stiau ca lunile finalului de iarna (martie-mai) sunt de evitat din pricina iminentei avalaselor (azi montaniarzi ca A. Beleaua sau D. Mititeanu considera pericolul de avalanse caracteristic perioadei februarie-martie, in aprilie-mai caldarile alpine fiind apte schiului), luna mai/iunie, respectiv octombrie/noiembrie excelind in ploi abundente, cu impact asupra debitelor paraielor/vailor/raurilor, teoretic cel mai indicat sezon alpin fiind incepand cu a doua decada a lunii august pana spre finalul primei decade a lunii octombrie, respectiv decembrie/ianuarie pentru sezonul rece, atunci precipitatiile fiind minime, vizibilitatea/transparenta maxima. Azi aceste reguli nu prea mai sunt valabile, lunile mai/iunie fiind canicular-secetoase, iulie caracterizat de averse, ploi torentiale cu similitudini musonice, furtuni violente, cu rafale si intensificari de vant cu aspect de vijelie si efecte de tornada la care, aproape constant, se adauga caderi devastatoare de grindina si fenomene electrice deosebit de periculoase in primul rand prin spontaneitate/imprevizibiltate.

"Decat sa ma prinda vremea buna si soarele, acasa, in fata televizorului, mai bine sa ma prinda ploaia in traseu" (Dinu Mititeanu alpinist-montaniard cu experienta de decenii) poate constitui crezul/deviza turistului montan pasionat. Ratiunea, judecata, aprecierea impartiala a ambelor fatete ale monedei constituie singurele modalitati de prevenire/evitare a unor esecuri sau, mai grav, nenorociri. Esentiala in reusita unei ture este si respectarea riguros-nemteasca a momentului planificat. E bine stiut faptul ca fixarea certa a datei/orei viitoarei ture, existenta acelui target incubat apoi gestat in mintea montaniardului constituie un factor psihic deosebit de tonic, optimist. Nerespectarea termenului propus, esuarea proiectului datorita lipsei elementare de punctualitate/seriozitate genereaza contrariul: angoasa, lehamitea, abandonul. Din experienta turistica de pina acum ca si din aceea personala, se constata ca e bine de profitat de primele ore ale zilei la plecarea in traseu, poate cu ceva inainte de rasarit. De regula ploile, aversele, schimbarile meteo se produc in cea de-a doua parte a zilei. In acest scop pregatirea bagajului decuseara, culcatul devreme, odihna sanatoasa fiind absolut de dorit.

Dincolo de satisfactia generata de participarea la un superb rasarit de soare, pornirea matinala la drum confera o suita de alte, esentiale, avantaje:
- scaparea de arsita de peste zi
- inutilitatea precipitarii, evitarea unui ritm prea alert, epuizant
- rezerva de timp pentru odihna/parcurs si mai ales admirarea peisajului (scopul primordial al excursiei)
- certitudinea incadrarii in timpii consemnati in documentatii
- camparea, instalarea taberei in conditii de vizibilitate/siguranta
- excelente conditii pentru vinatorii de imagini foto/video (lumina blinda, penumbre prelungi).

Desigur ca dorinta imortalizarii unui apus de soare intr-u anume decor/peisaj justifica aminarea/diferita programare a turei. Chefurile talk-show-urile inutil prelungite spre miez de noapte, nedormitul ca si criza ulterioara de timp constituie adesea motivul ratarii/neimplinirii, prelungirii duratei de parcurs a unor ture montane. Organizarea riguroasa este cu atit mai necesara cu cit turistul trebuie de multe ori sa se incadreze intr-un orar CFR/transport auto in comun, transport pe cablu etc., uneori corelate, ratarea uneia implicind prabusirea intregii programari.



3. Echipamentul si accesoriile



Desi turele montane pot fi efectuate si fara un echipament adecvat, in sensul contemporan al notiunii, dovada turmele de habauci tot mai des intilnite pe trasee in tinuta citadin/litorala, acestea furnizind cel mai frecvent subiectele stirilor senzationale PRO TV/Antena 1 de la ora 17 sau dupa week-end, nu o data transformindu-se in tragice victime ale propriei nesabuinte, un echipament bun, nu in mod bligatoriu de o marca anume, confera in primul rind confort fizic dar, in egala masura, unul psihic, consecutiv acelui sentiment de siguranta. In primul rind echipamentul trebuie procurat numai de la magazine/firme specializate, sloganul ieftin si bun neavind alta acoperire decit utopico-propagandistica. Echipamentul, accesoriile (cort, rucsac, sac de dormit, saltea, primus, bete telescopice, schiuri de tura & legaturi, aparatura foto/video etc.) trebuie sa fie usor, fiabil, facil de utilizat in situatii si conditii (meteo) neprielnice.

O importanta deloc neglijabila in reusita unei ture o constituie modul in care pastram acest echipament. De exemplu este recomandata pastrarea cortului, partea interioara ca si a prelatei impermeabile exterioare, cu fermoarele trase/inchise, periodica tratare a fermoarelor cu spray siliconic. Scuturarea cortului de impuritati telurice/vegetale evita si surpriza transmutarii nedorite a unor vietati (gaze, gandaci, soparle, soareci etc.) la domiciliu. Sacul de dormit ca si salteaua izoprenica-izolir in argou turistic, se impacheteaza la plecare in cort, inaintea deschiderii acestuia, astfel se evita umezirea prin producerea condensului rezultat consecutiv diferentelor de temperatura interior/mediu exterior. Ajunsi acasa cortul, betele de armare/consolidare, cuiele de fixare se pun la uscat dupa care se impacheteaza. Husa in care se comercializeaza cortul nu este neaparat utila in pregatirea plecarii la munte. Daca betele/armaturile se pot fixa inafara rucsacului sau in acesta utilizind ambalajul original, interiorul si prelata se pot ambala separat in rucsac, defalcind greutatea pe coechipieri. Punerea cortului in rucsac evita agatarea/ruperea-deteriorarea lui dar ajuta si la realizarea unei minime estetici functionale a bagajului. Sacul de dormit, preferabil din puf sau, mai recent, din materiale sintetice deosebit de usoare, termoizolante, nesupuse la condens/umezire, se pastreaza deschis/atirnat, in permanent contact cu aerul. Rucascul trebuie sa fie adecvat neaparat scopului. Micut, de tura, pentru minima merinde, haine de ploaie/schimb, aparat foto/camera video etc. in cazul escapadelor de citeva ore, maxim o zi, sau mai mare in cazul unor parcursuri de mai multe zile. Indiferent de destinatie/tip rucsacul trebuie sa aiba o tinuta ergonomica, accesibilitate maxima, calitati hidrofuge, bretele/ curele/ chingi solide, inchizatori (fermoare fiabile). Azi rucsacii profesionisti sint conceputi/confectionati cu armaturi metalice (duraluminiu) sau carbon abil mascate in diagonale, platose/cuirase usoare din poliuretan. Avantajul este verticalitatea acestuia, ergonomica preluare a sarcinii ca si repartizarea acesteia pe solduri si nu pe umeri, distantarea fata de spate, aerisirea si, nu in ultimul rind, evitarea senzatiei de rece/rapida uscare in caz de transpirare etc. totul asociat unei, din ce in ce mai mari, capacitati de transport. Faceti din timp o lista in care, reamintindu-va de una/alta, notati tot ceea considerati ca aveti nevoie. Nu omiteti lanterna, chibrituri, o luminare groasa, ceasul, busola, pliantul/harta/ghidul, flaconul/pet-ul pentru apa. Astfel, pe parcursul turei, veti evita sa constatati ca ati adus in rucsac o multime de inutilitati, suplimentara povara, omitind tocmai ceea ce era indispensabil.

In turismul occidental si treptat si la noi, de citiva ani sau introdus betele telescopice pentru ture, cu sau fara resort intermediar, menit sa estompeze socurile preluate la punctarea/sprijinul pe sol/roca. Exista varianta unui bat unic, asemanator uni baston ortopedic precum si o alta, personal o recomand, doua bete cu lungimea reglabila, dotabile in sezonul de iarna cu rondele destinate limitarii afundarii. Desi tinerii, bazati pe entuziasm-resurse fizice deosebite, neaga utilitatea acestor accesorii pledez pentru implementarea lor din urmatoarele considerente:
- asigura sprijin la urcare/coborire fiind si deosebit de usoare
- in pasajele delicate nu blocheaza miinile fiind dotate cu curele
- sunt excelente la traversari de zone mocirloase, fire de piraie/vai
- impun miscarea bratelor/umerilor/toracelui consecutiv dispare cefaleea si se elimina senzatia de umflare/amortire a miinilor generata (in lipsa lor) de edemele de staza (consecutiva pozitiei prelungite a bratelor in jos)
- sunt excelente pe zapada, la traversari de crevase/santuri/viroage
- sunt nepretuite la intilnirea haitelor de ciini ciobanesti sau la depistarea/evitarea serpilor
- pot fi utilizate cu succes la ancorarea/consolidarea cortului, mai ales pe zapada etc.
 - cele din duraluminiu, cu cap vidia , sunt mai fiabile pe terenurile dure.

Un accesoriu extrem de necesar/util mai ales in turele ce depasesc doua zile este primusul. De preferat pe cele cu benzina/neofalina, usoare, necapricioase pe vreme rece/umeda/vint spre deosebire de cele cu butan/propan care pe frig functioneaza greu sau deloc. Cele cu spirt solid au disparut treptat. De retinut ca un primus bun asigura, prin topirea zapezii, resursele de apa sau/si un tain cald, absolut necesar la finele turelor grele, in sezon cu temperature coborite, la o adica, in cazuri extreme, poate regla/imbunatati temperatura cortului ferind turistul de hipotermie. Iarna, pe ger, condensul inghetat nu permite adunarea cortului. Aprinderea primusului citeva minute reda cortului maleabilitatea necesara adunarii-impachetarii lui in vederea transportului pe linga un confort deosebit. Nu vom aborda acum problema schiurilor de tura, de preferinta dotate cu piei de foca si opritori, pioletului, coltarilor, corzilor de asigurare etc. destinate unui alt capitol, de turism alpin extrem.



4. Vestimentatia-incaltamintea



Exista un principiu conform caruia, plecand la munte, se imbracau lucruri iesite prin uzura/estetica din uzul nostru cotidian. Azi imbracamintea turistica trebuie sa raspunda neaparat mai multor deziderate functional-estetice:
- sa fie usoara
- termoizolanta
- sa se usuce repede dupa umezirea prin transpiratie/condens/ploaie
- sa fie confortabila, lejera
- estetica, generind confort psihic-siguranta/optimism
- viu colorata pentru a constitui prin contrast necesara pata de culoare in imagini foto/video dar in egala masura sau in primul rind, pentru ca turistul ajuns in impas sa fie usor reperabil (costumele Congo/Kansas/Comando fiind total nerecomandate turistilor montani dar utile, vinatorilor/pescarilor pentru disimularea in mediu.

Materialele sintetice, gen polartec, au inlocuit treptat bumbacul, cu mare capacitate de absorbtie dar rece, greu uscabil dupa umezire sau lina, ceva mai grea, calda dar iritanta prin frecare. Este de retinut ca la munte, datorita altitudinii, radiatiilor ultraviolete mult mai intense, sint recomandate camasile/tricourile cu mineca lunga, acestea protejind bratele/antebratele. O esarfa aplicata la gat constituie nu doar un articol asortat, de moda, ci in primul rand un accesoriu vestimentar destinat protejarii de arsuri/umezeala/frig a cefei, preintimpinindu-se ulterioarele spondiloze cervicale cu consecinte multiple. Din aceleasi motive este recomandata purtarea unei palariute impotriva soarelui, dupa ora 9,30-10 a.m. sau a unui fes/caciuli de lina/polartec pe vint/frig. Atunci cind sezonul e deosebit de rece si parcurgem etape de creasta, pe zapada si ultraviolete cumulate, directe/reflectate, e bine sa ne protejam obrajii/fetele cu obrazare/glugi (din lina, polartec, melana). O deviza turistica spune, pe buna dreptate: “Pazeste-ti de frig miinile, ceafa, salele si picioarele!” Senzatia de frig se poate datora cel mai adesea oboselii treptat acumulate si nu in primul rind frigului/umezelii in sine. De aceea, indiferent de anotimp/sezon/perioada, turistul montan va avea in rucsac imbracaminte uscata/calduroasa/moale pentru schimb, un hanorac pentru vint, pelerina pentru ploaie.

De retinut ca, chiar daca ar mai putea fi purtat pe munte, un tricou/chilot/ciorap transpirat /umezit, e bine de schimbat dupa efectuarea toaletei corporale, daca o baie nu e posibila macar stergerea corpului cu o cirpa/laveta umezita cu apa/roua/picaturile ploii ramase pe cort, zapada etc. Articolul de imbracaminte transpirat isi pierde moliciunea, elasticitatea, calitatile termoizolante iar datorita sarurilor exudate acumulate in tesatura devine rigid, iritant pina la a produce rani epidermice extrem de dureroase, insidioase, obsedante, diminuante a randamentului individual. 

Protejati absolut toata imbracamintea/bagajele in general, prin introducerea lor in saci de polietilena inainte de-a le pune in rucsaci. Asigurati-va ciorapi de schimb. De retinut ca se recomanda ciorapii 3/4 de lina sau polartec, nu din bumbac. Acestia dupa udare nu mai aluneca in bocanc, au tendinta de incretire si consecutiv duc la frecaturi, aparitia vezicilor cu exudat sau bataturi/exostoze. E bine sa incaltati de fiecare data doua perechi de ciorapi. Atentie, ciorapii grosi, taranesti, crosetati traditional din lina turcana/tigaie, datorita tesaturii grosiere, in ture ce depasesc 4-6 ore mers/zi se imprima initial in dermul labei piciorului apoi pot crea frecaturi/bataturi dureroase, jenante.

Manusile au cel putin doua roluri: de a ne mentine calde si de a ne proteja miinile la impactul cu roca/betele/pioletul etc. In turism se recomanda manusile din lina sau polartec; pentru a le proteja de umiditate/uzura prematura se recomanda supramanusi impermeabile, gen doc/relon etc. Excelente, mult mai calduroase, sint manusile cu un singur deget. Manusile din piele, chiar si cele imblanite, nu sint practice deoarece sint putin rezistente si se uda/sfisie repede. Cu succes dar si limitat, in functie de conditiile meteo obiective, se pot folosi manusile pentru schi alpin. Mai ales iarna dar si in zilele cu insolatie/radiatie ultravioleta puternica, pentru a evita aparitia unor afectiuni oftalmologice, se recomanda purtarea ochelarilor de soare. Pe cei destinati turismului montan nu-i gasiti la tarabe ca si pe un oarecare chilipir! Cumparati-i numai de la magazinele specializate! Ochelarii neadecvati sint la fel de nocivi ca si neprotejarea ochilor.

Bocancii trebuiesc procurati numai de la magazine specializate in turism montan. Ei trebuie sa fie usori, fiabili, cit mai impermeabili, cu aderenta buna pe sol/vegetatie/roca, suficient de inalti pentru a proteja gleznele de impactul lateral cu stinci/bolovani, gulerati impotriva patrunderii resturilor vegetale, semintelor ierburilor, particulelor de grohotis/sol, cu limba astfel pliata incit sa reduca accesibilitatea apei etc. De retinut: sireturile bocancilor nu se string foarte tare la plecarea in tura. Dupa circa 15-30 min, atunci cind circulatia sanguina a incalzit treptat piciorul, bocancul sufera o usoara dilatare. In acest moment se va trece la ajustarea bocancului, stringerea siretului astfel incit incaltamintea sa ne confere securitatea/confortul maxim. Actualmente bocancii se confectioneaza din texturi sintetice, asortati cu fete din piele velurata, impregnata/tratata sau nu, protejata anti-hidric sau nu cu folie aluminizata, GoreTex etc., mai rar din piele fata-box, bloc-plastic gen clapari cu ciorap detasabil etc. Talpa se profileaza in functie de tip/destinatie, ea putind fi elastica/rigida, permitind sau nu atasarea coltarilor/schiurilor de tura. Tot mai frecvent talpile sint injectate/lipite si mai rar cusute, motiv pt. care surprizele pot surveni adesea dupa ture lungi, pe poteci cu arocament/stincarii. Talpa Vibram veritabila ne scuteste de astfel de evenimente. Fetele laterale, dinspre virf spre carimb, sint deseori protejate cu zone din cauciuc/plastic.

Inconvenientul il constituie tendinta de neaerisire/transpiratie/umezire interioara excesiva, in schimb se limiteaza patrunderea umezelii exterioare. Bocancii cu talpa celulara injectata (asemanatoare pe sectiune unui fagure de miere) confera minimum de greutate, maximum de termoizolatie si protectie antisoc a piciorului. Faptul ca bocancii cu fete velurate, indiferent de prestigiul firmei/marcii, ar fi hidroizolanti multumita diverselor inserturi/folii etc. constituie reclame lipsite de acoperire. E de retinut ca un bocanc bun (ideal) nu se uda la roua/bruma diminetii, dupa o ploicica sau traversarea unor zone cu zapada moale. Rezistenta la umiditate e covirsitoare in turele de creasta/traversari etc. de mai multe zile. Absorbtia exagerata a apei conduce treptat la pierderea elasticitatii bocancului, la un disconfort deranjant, ranire. Dupa o zi de tura uscarea bocancilor, daca e posibil tratarea lor cu creme adecvate, impregnant-hidroizolante prelungeste service-period-ul, calitatile tintite de catre producator. Am insistat pe calitatea bocancilor fiindca o incaltaminte proasta conduce cel mai adesea la neimplinirea turei corelata cu amintiri dezagreabile.

Hanoracele din relon au avantajul protectiei impotriva vintului dar prezinta inconvenientul favorizarii transpiratiei in timpul marsului. Cele mai noi, de exemplu confectionate din GoreTex, previn in buna masura asta. Pentru sezonul rece se recomanda vestele/pufoaicele, usoare, impermeabile, calduroase.

Verile fierbinti au favorizat raspindirea serpilor veninosi in masivele montane, in speta a viperelor (am gasit vipere in caldarea nordica a vf.Toroioaga, pe Culmea Hotarului-Pietrosul Mare sau in caldarea nordica a vg. Gargalau). Scorpionii si viperele cu corn sint specifice zonei carpatice sud-vestice (in Retezat, Valea Cernei, Cheile Nerei etc.), motiv pentru care purtarea pantalonilor scurti nu este recomandabila. Cei tirolezi, 3/4, sint practici dar impun combinarea cu sosete 3/4. Exista pantaloni lungi, subtiri, elastici, cu un croi special care permite flexarea genunchiului/bazinului fara a induce tensionari nedorite/ruperea lor. O alta categorie de pantaloni sunt confectionati dintr-un material mai aparte, elastic, lucios/hidrofugat la interior, dublat cu o plasa textila care impiedica alipirea la derm. Pentru sezonul rece se recomanda supra-pantalonii impermeabili la apa/vint, cu fermoar exterior ceea ce permite imbracarea/dezbracarea lor fara descaltarea bocancilor. Pantalonii, hanoracele, pufoaicele, pelerinele se recomanda a fi procurate numai de la magazinele specializate.



5. Alimentatia

 

La munte pofta vine mincind sau aerul, apa, miscarea, efortul stirnesc pofta de mincare; totusi o tura montana constituie cu totul altceva decit un picnic englezesc sau neaos romanesc, pantagruelic dezmat culinar. 

Alimentatia din turele montane trebuie sa raspunda unor anumite deziderate majore:
- sa fie cit mai putin labila la variatiile de temperatura si umiditate
- usor de transportat/ambalat/conservat
- usor digerabila
- energetica
- proteic, vitaminic, mineral si sub raportul oligoelementelor bine echilibrata
- sa nu produca dupa consumare refluxuri/eructatii.

Piinea, mierea de albine, dulceata de fructe de padure sau visine/caise/piersici, untul, margarina, diverse tipuri de brinzeturi/cascaval/mozarella, telemeaua de vaca/oaie, conservele de ton/scrumbii, stafidele, simburii de nuca, alunele, arahidele, nu exagerat sarate, smochinele, curmalele, fructele confiate, diferite tipuri de germeni vegetali/musli (preferabili cei cu fructe deshidratate, eventual cu miere, nu cu cacao), biscuitii, tabletele de glucoza constituie alimentele usor de gasit, ambalat/transportat, stabile fizico-chimic, consumabile ca atare sau alaturi de un ceai din plante aromate, o cana cu lapte (sau lapte praf/capucino, cafea naturala/ness). Adaugati neaparat la acestea, pentru turele mai lungi, necesarele supe/ciorbe semipreparate, fulgii de cartofi sau fasole, conservele de carne de vita/porc, salamurile uscat/crude. In general mezelurile, daca se duc in tura, trebuiesc foarte repede consumate pentru a nu se deprecia si a nu constitui factori nocivi, surse de toxiinfectii alimentare. Cirnatii, toba, salamurile hituite la cald, bogate in usturoi, in afara digestibilitatii greoaie genereaza eructatii si disconfort daca se consuma inaintea turei dar nu numai. In plus mirosul lor penetrant poate constitui o deloc dorita sursa olfactiv-tentant-atractiva pentru ursi. Din ratiuni de ambalare-greutate-transport este contraidicata aprovizionarea pentru ture cu rosii, acestea pot fi suplinite cu sortimente de ketchup. Castravetii sint total contraindicati fiind greu digestibili. La fel ceapa si usturoiul. Ardeii grasi, gogosarii, prin suculenta, aport vitaminic C, lipsa problemelor de ambalare/transport se pot include in lista alimentelor montane.

Probabil incredibil dar absolut adevarat: am facut in patru zile, fara intreruperi, apostolic, creasta Fagarasilor de la Simbata la V.Oltului, consumind un amestec de miere 100 ml, doua lamii, un grapefruit, apa de izvor la un pet de 1/2 l, cafea nes, germeni vegetali, stafide, nuci. Senzatia era de lejeritate, capacitate incredibila la efort si recuperare, bagaj usurat proportional, deloc de neglijat costurile reduse.

Nu faceti cure de slabire inainte/in timpul turelor alpine! Hipoglicemia induce incapacitatea de efort, senzatia de greata, voma, epuizare, tendinta fireasca de abandon. Napolitanele constituie un aliment montan valoros dar se sfarima repede. Cele cu ciocolata/cacao favorizeaza constipatia. Ciocolata in exces constipa sau produce sete/greata. Recent au aparut in comert o multitudine de batoane placute la gust, usor digerabile, valoroase proteic-micromineral-energetic-vitaminic, pe baza de germeni diferiti. Nu consumati (exagerat) energizante sintetice! Produc indigestie, greata, sete exagerata, disconfort. Tabletele gen Plusz au un efect benefic uneori, alteori , in functie de efort/individ, predispozitie, asocierea cu alte alimente/bauturi dau efecte nedorite. O lamiie stoarsa, asocierea acesteia cu suc de mandarina, gapefruit, portocala plus apa de izvor sau un nectar de fructe, de ce nu un banal suc natural de mere sau rosii constituie bautura reconfortant-racoritoare ideala. Lucru valabil si pentru apele minerale/borcuturi (borvizuri). In turele lungi se poate eventual utiliza CaMg tablete solubile sau orale pentru a preveni crampele musculare totusi antrenamentul si o alimentatie prealabila echilibrata sint factorii esentiali.

Nu consumati bauturi alcoolice pe munte! De nici un fel. Daca totusi vreti neaparat sa o faceti puteti folosi o lingurita de rom pentru aromatizarea ceaiului, seara, la finele etapei. Alcoolul este aparent benefic, excitant, ulterior vasodilatant, solicita pentru metabolizare enorm de multa apa, diminueaza capacitatea intelectuala, atentia distributiva, concomitent reducind capacitatea de efort. La incheierea turei, eventual, o bere va poate astimpara setea si reconforta. Turele montane transformate in bairamuri se sfirsesc de regula tragic!

Mare atentie: nu orice apa (aparent) cristalina e obligatoriu/sigur potabila! (piriul Pietros cu obirsia in Iezerul Pietrosului Rodnei e potabil chiar la debut dar, dupa nici 200-300 m, e poluat de dejectiile scurse de la latrina Statiei Meteo Iezer inainte de-a se arunca vijelios peste pragul glaciar, mai jos, in Borsa Pietroasa, suportind poluarea suplimentara prin traversarea viltorilor in care se spala cergi/covoare, apoi cu purin de la grajduri/stine). Beti apa din izvoarele/izbucurile/fintinile mentionate in monografii/ghiduri/harti sau din sursele recomandate de cunoscatorii zonei/locurilor. Riscul infestarii cu paraziti sau infectarii cu bacterii/virusi etc. este iminent desi nu trebuie sa constituie maladiva dumneavoastra obsesie. Setea se poate combate in conditii de risc minim, atunci cind avem dubii asupra calitatii apei, cu ceai, fierberea distrugind in mare parte germenii patogeni. Fructele gen prune, mere nu sint recomandabile in ture montane fiind suculente, greu de ambalat, usor fermentescibile, flatulente. Merele pot fi duse in scopul consumarii lor la primele popasuri. Consumati ad libitum, ori de cite ori vi se iveste prilejul, fragute, zmeura, afine, merisoare/coacaze, mure, alte fructe de padure pe care le cunoasteti insa extrem de bine.

Atentie mare la bureti si ciuperci! Orice eroare poate deveni fatala. O regula destul de simpla o constituie aceea de-a culege, prepara si consuma numai ceea ce sigur cunosti/ai preparat si consumat si altadata. Nu experimentati pe pielea proprie sau a colegilor de tura consumind ciuperci necunoscute, dubioase ca aspect/provenienta! Atentie, ciupercile otravitoare sint cu atit mai periculoase cu cit senzatia de greata, varsaturi, voma, diaree, halucinatii nu se manifesta de fiecare data si fiindca, de obicei, aceste semne clinice apar dupa mai mult de 24-48-72 ore, atunci cind s-au podus deja grave modificari morfo-patologice ireversibile in structura parenchimului renal, hepatic, cerebral etc.



6. Comportamentul turistic civilizat



Un montaniard adevarat este de fapt un om marcat de normalitate si echilibru din toate punctele de vedere. "Nu face altuia ce tie nu-ti place!" constituie un posibil modus vivendi-homo turisticus.
In primul rind se impune sa nu te hazardezi, sa nu te expui inutil diferitelor pericole, sa nu-ti supraestimezi fortele/experienta/cunostintele. Sa nu ceri altora ceea ce tu insuti nu poti face!
Suna a lozinca dar constituie un alt banal/sanatos precept. Sa stii sa renunti inainte ca acest lucru sa devina imposibil! Orgoliile, incapatinarea, depasirea arogant-iresponsabila a limitelor normalitatii proprii/echipei conduc invariabil la nenorociri evitabile/regretabile.

Ca sinteti mai multi intr-o echipa schimbati periodic, la cel mult o ora de mars, capul de coarda. Astfel ritmul deplasarii va fi constant, usor de suportat de catre coechipieri. Puneti in fata/spate colegi cu ceva mai mare experienta care pot preveni coechipierii asupra unor pasaje dificile, pot da un ajutor imediat sau se pot asigura ca nimeni din cei ce au trecut o portiune de traseu/poteca nu a patit nimic deosebit. Faceti popasuri in locuri cu belvedere care motiveaza si stimuleaza/potenteza moralul. In deplasarile lungi, la cel mult 50 min. de mars faceti o pauza de rehidratare, eventual dregerea cu o bomboana/tableta de glucoza, citeva alune/stafide/arahide/nuci etc., de minim 10 min. adapostindu-va de rafalele de vint. Pe munte daca ai ajuns deja la senzatia de sete, foame, frig, epuizare nu o mai poti contracara ci cel mult amagi.

Respectati orele de masa ca si pe acelea pentru mici gustari (ex. turta dulce, rahat, napolitane). Nu prelungiti exagerat repaosul. Veti trai imediat sentimentul lenei daca nu si pe cel al epuizarii, dorinta abandonarii inaintea indeplinirii obiectivului propus. Cu cit efortul este/pare a fi mai mare, piedicile surmontate mai numeroase, satisfactia finala este proportional mai mare iar amintirile de neuitat. Este imposibil ca dupa 6-8 ore de mars sa nu resimti oboseala, unele modificari daca nu dureri musculare, articulare. Cei ce afirma contrariul braveaza/mint aiuritor. Important este ca odata ajuns la tabara/locul de campare sa nu te lasi coplesit, sa faci efortul de-a te pregati repede pentru inoptare, neaparat sa-ti faci igiena corporala, un masaj al membrelor chiar daca nu au survenit dureri musculare/articulare, macar pentru fluidizarea circulatiei periferice, sa cinezi decent (o supa concentrata sau un ceai fierbinte fac mai mult, dupa o zi de tura alpina, decit un dineu fastuos) si abia apoi sa te culci. Un simplu spalat pe dinti seara, fara a mai pune in discutie spalatul, macar torsului, obrajilor (daca a corpului integral e imposibil), va va asigura o incredibila stare de confort, un somn odihnitor.

Nu urlati, nu tipati in trasee. Nu deranjati in vreun fel flora, fauna, ceilalti turisti, eventualii munteni localnici. Atentie: lectia Discovery Channel/Animal Planet/National Georgaphic ne invata insa ca pentru a nu surprinde prin brusca noastra aparitie ursii/mistretii, cam singurele animale salbatice periculoase in Romania (lupii fiind aproape decimati iar cerbii devenind irascibili, capabili de atac, doar in perioada autumnalului boncanit) e bine sa conversam deconspirindu-ne din timp. Nu cintati/hauliti pentru a spera in crearea unui, oricum inutil, antren general. Incercati sa nu fiti irascibili, sa nu provocati sau sa va lasati/provocati/antrenati in dispute cu final imprevizibil. Unele cuvinte scapate la minie pot genera ireperabile rupturi, ireconciliabile situatii. Respectati potecile, nu va deplasati pe alte trasee paralele/convergente, flora, natura insasi au de suferit inutil, in final viitoarele generatii. Nu rupeti, nu distrugeti! Nu va imortalizati scriindu-va sau scrijelindu-va numele vostru/iubitei pe semnele, panourile turistice, peretii cabanelor/refugiilor, formatiunile geologice. Nu luati flora monument al naturii, stalactite/stalagmite etc. daca e posibil chiar nimic drept suvenir pentru acasa in afara imaginilor adunate selectiv in suflet sau pe pelicula foto/video.
Nu campati in locuri interzise. Nu taiati jnepenisul/ienuparisul. Nu perturbati pe cit posibil in nici un fel ecosistemele si asa atit de fragile. Nu pescuiti/nu vinati dincolo de limitele si asa mult prea permisive la noi, cinegetic-legale. Feriti-va de braconieri. In dorinta de-a ramine nestiuti il pot chiar ucide pe cel ce i-a surprins in flagrant delict.

In general ar mai fi bine de avut in vedere citeva lucruri marunte dar esentiale daca nu chiar vitale pe munte:
Alegerea locului de tabara si amplasarea cortului. Locul trebuie sa fie cit mai uscat/ferit de vinturile dominante, sa nu se situeze in calea unor posibile torente/viituri/avalanse, pe cit posibil ferit de fenomenele electrice (nu se pune in creasta dar nici pe buze prapastioase)
- Daca veti consuma alimente conservate aplatizati cu bocancul/o piatra cutia metalica si duceti-o acasa, la un tomberon urban, de acolo urmind un firesc proces de reciclare/distrugere. Ascunderea cutiilor sub pietre, aruncarea lor in insulele/marile de jnepenis nu constituie o solutie ecologica civilizata. Retineti ca in tarile cu turism civilizat custozii/paznicii zonelor de interes turistic evalueza la intrare si apoi verifica la iesire bagajele, in unele cazuri ofera pungi de plastic pentru colectarea-transportul gunoiului. Nimic nu e mai iritant pentru un montaniard civilizat decit poposirea intr-o zona stiuta ca deosebit de curata/pitoreasca, redescoperita plina de resturi/deseuri (ne)alimentare. Amintiti-va cum ramin pajistile dupa Tinjaua de la Hoteni, Simbra oilor de la pasul Huta-Certeze, Hora la Prislop sau similare evenimente comercial-artistico-floclorice de masa. Nu abandonati in traseu pungi de celofan/plastic, butelii/pet-uri de la diferite racoritoare/sucuri, cutii de carton, etc. Nu taiati vegetatia pentru focuri de tabara. Oricum limitati drastic facerea focului deschis pe munte.

- Daca dormiti in refugii alpine si faceti foc verificati in permanenta sobele, stingeti focul la plecare. Refugiul de vinatoare din Caldarea Iezerului Pietrosului era sa arda in urma cu citiva ani. Cabana Bilea Lac si Suru din Fagaras, cabana Malaesti din Bucegi, refugiul Spirlea din Piatra Craiului, Cabana Puzdre-IPEG din Muntii Rodnei etc. nu mai exista din vina turistilor beti/iresponsabili.

- Renuntati la orice dar nu si la un schimb de haine calde, uscate, hanorac, pelerina.

- Nu omiteti la adunarea bagajului de o mica trusa medicala din care sa nu lipsesca o rola de leucoplast, citeva tampoane sterile, un bandaj de bumbac, un dezinfectant (tablete perogen de ex.), un flacon cu solutie Clotrimazol pentru frecaturile inghinale infestate cu mucegaiuri si levuri, citeva tablete de Furazolidon sau Smecta pentru deranjamente gastro-intestinale (generate de schimbarea apei sau alimentatie inadecvata de ex.), citeva tablete de aspirina/paracetamol/algocalmin etc.

- Evitati turele solitare care desi pot constitui un mijloc de auto-impusa recluziune in natura, auto-evaluare psiho-morala, o degustare egoist-privilegiata a multor minunatii ale naturii se pot solda cu neplaceri/tragedii. Ginditi-va doar la o banala luxatie, la o posibila fractura, fara a mai pune la socoteala o muscatura de vipera, un accident vascular/cerebral, o criza gastro-hepatica sau renala, la faptul ca, in marea majoritate a cazurilor Salvamontul nu exista decit pe hirtie sau membrii sai nu pot fi alertati, la munte de regula lipsesc liniile/posturile telefonice clasice iar telemobilul nu prea are semnal (mai ales pe vaiile lungi/afunde, virfuri izolate etc). Un coechipier (nu numai) in astfel de situatii poate constitui unicul factor salvator.

- Lasati marcajele turistice/sagetile idicatoare/panourile de avertizare in starea/pozitia in care au fost amplasate (cu mari eforturi!) de catre altii. In Tarnita la Cruce dar si la Tau la Carti din Muntii Rodnei, un smecher (cioban sau turist neghiob) a orientat sageata indicatoare in pozitie inversa presupunind ca astfel comite o gluma buna. In Saua Gargalau stilpul cu sageti indicatoare, de exemplu, a fost vandalizat, sagetile fiind ulterior orientate absolut aleatoriu, pe sol, invizibile, inutilizabile pentru orientare. Intr-o tura din Borsa pe Picioru Mosului - Iezerul Pietrosului - Pietrosul Rodnei - Curmatura Pietrosului - Taurile Buhaescu - V. Repedea, dimineata devreme, intr-o toamna tirzie, am dat peste un bucurestean cu sotia lui, epuizati de frig, spaima, foame, sete. Se ratacisera la 45-55 min. de Statia Meteo Iezer fiindca cineva marcase aiurea o zona de traseu in coborire spre lac. In caldarea Bila-Lala, rezervatie superba, panourile indicatoare, cu text/harti explicite au fost vandalizate ca si sageata din Saua cu Lac care indica directia spre refugiul Curatel de sub vf. Inau. In Poiana Stiol stilpii marcaj au fost furati, in conditii de negura ratacirea fiind elementara. La intrarea in Rezervatia Biosferei Pietrosul Rodnei panoul pe care era inscris caracterul perimetrului (pur teoretic) ocrotit si o harta de delimitare a zonei a fost darimat, calcat in picioare. Statia Meteo Automata de pe vf. Pietrosul Rodnei nu mai functioneaza de multi ani insa constructia putea oferi un unic, salutar adapost pentru cei ajunsi acolo in conditii vitrege. Azi perimetrul cu sirma ghimpata/tevi metalice e total devastat iar incaperea-refugiu transformata in buda publica. Refugiul alpin Arcer din Masivul Tibles, cu dificultate construit in locul
celui precedent, darimat de anii cu ierni cumplite, este vandalizat prin mizgalirea peretilor din lemn, dislocarea unor elemente constructive.



7. Alte cateva situatii/recomandari de avut in vedere la efectuarea turelor montane



Oboseala survenita in timpul parcurgerii unui traseu sau la terminarea acestuia este fireasca. Momentul declansarii ei este diferit, tinind de individ, virsta, sex, starea de sanatate, antrenament, alimentatia prealabila sau/si din timpul turei. Corelata cu fazele adaptarii la altitudine, avind in vedere parcursurile de la peste 1500 m, se poate manifesta cu dificultati de respiratie, senzatia de insuficienta, presiune intra-auriculara, puls perceput in timpane/timple, cascaturi, somnolenta iar in forme mai grave cu senzatia de epuizare, greata, voma, dureri musculare in membrele inferioare, spate, zona cervicala etc.

Antrenamentul, adaptarea la efort/altitudine prin ture incipiente mai lejere protejeaza turistul de astfel de inconveniente, alimentatia bogata energetic, facil digerabila, constituie un important factor adjuvant.

Masajele usoare ajuta la disiparea/metabolizarea excesului de acid lactic muscular si disparitia durerilor. Nu masati musculatura cu alcool sanitar sau solutii alcoolic-camforate in traseu. Aceasta provoaca o rapida hipotermie cu inrautatirea starii generale (In urma cu mai multi ani, intr-un traseu de creasta fagarasana, zona Saua Podragu, sotia unui turist epuizat l-a masat cu alcool sanitar in vederea stimlarii/revigorarii. Turistul a murit prin hipotermie/epuizare fizica). Procedeul este insa binevenit/eficient odata ajunsi in tabara, la cort/sac de dormit sau cabana cu sursa de caldura. O solutie alcoolica slab revulsiva aplicata pe membrele inferioare inaintea plecarii in tura sau chiar si in zona humero-cervicala, lombara/dorsala, in turele mai lungi stimuleaza incalzirea muschilor grabind momentul obtinerii starii de confort si maximului de randament.

Insolatia constituie un alt factor de indispozitie, diminuarea capacitatii la efort, randamentului. Turistul neprotejat cu o palariuta, esarfa, fes etc., parcurgind trase intens insorite, mai ales in conditii de altitudine, diminuare a stratului protector de ozon, va resimti cefalee, greata, epuizare. E de stiut ca senzatia de racoare generata de altitudine si briza/curentii alpini ne induce in eroare si nu are nimic comun cu radiatiile ultraviolete/infrarosii carora ne expunem neglijent. Astazi, avind la dispozitie produse medicamentoase gradual dozate (solutii/creme pentru plaja) in vederea protejarii dermului cutanat, e bine sa le avem la indemina, daca nu permanent cel putin in prima etapa a bronzarii cind riscul arsurilor/dermatitelor e foarte mare, ca si acela al aparitiei unor afectiuni cutanate de natura maligna. Indigestiile constituie o cauza frecventa a indispozitiilor din turele montane. Ele sint generate de alimentele greu digerabile, inadecvate momentului.

Efortul fizic sustinut presupune un aflux sanguin sporit in musculatura striata, implicit diminuarea acestuia la musculatura neteda, in speta aceea a tubului digestiv. Motilitatea gastrica, peristaltismul intestinal diminuat contribuie la cresterea timpului necesar digestiei si senzatia de prea-plin. Din acest motiv e bine de consumat la munte, asa cum am mai aratat la capitolul legat de alimentatie, produse usoare, obligatoriu proaspete, bogate energetic-mineral-vitaminic mai ales inaintea plecarii in tura. Nici la finele turei, atunci cind suntem obositi, nu e recomandabil sa agresam tubul digestiv cu alimente greu digerabile, acestea putind favoriza indigestia si implicit impiedicarea odihnei recreative din timpul noptii. E bine ca seara sa nu se consume cafea, Coca Cola, Pepsi Cola, in general alimente/bauturi care contin excitanti din genul cafeina. Atentie mare la bauturile alcoolice care nu sint somnifere.

Sfaturile-informatiile culese de la ciobani/pastori astazi in traseele montane sint de cele mai multe ori derutante, eronate si asta fiindca oieritul/vacaritul pastoral si-a pierdut treptat, in marea majoritate, conotatia de breasla/profesie responsabil transmisa/imbogatita din generatie in generatie (fara a mai tine seama de functia de creare-conservare-pastrare-transmitere a folclorului/portului popular autentic etc.). In plus, absolut concret, legat de Muntii Marmuresului/Rodnei, postrevolutionar, stinele altadata ocupate/administrate de locuitorii satelor/comunelor apropiate au fost treptat arondate locuitorilor/pastorilor din localitati indepartate. In mod firesc nou sositii ciobani/pastori nu cunosc denumirea muntilor, vailor, locurilor de pasunat, stinelor, localitatilor apropiate, drumurilor/potecilor de legatura, refugiilor etc. 

Articol vizualizat de 1844 ori

Lista comentarii

Trebuie sa fiti logat
pentru a putea adauga comentarii!


Alte articole din Diverse

Serpasii - Poporul calauzelor Organizarea unei expeditii in masivul Himalaya nu se poate concepe fara ajutorul acestor oameni simpli de munte, ce se numesc serpasi, adevarati "carausi ai marilor inaltimi". Foarte buni cunoscatori ai muntelui, ei transporta pe spate, zeci de zile, pana la 7000-8000 m, toate materialele ... DETALII
Reinhold Messner, cel mai mare alpinist al tuturor timpurilor Motto: "Oamenii nu au invins Muntele; ei au invins cel mult slabiciunea din ei, ridicandu-se pentru o clipa la inaltimea muntilor." (Reinhold Messner) Reinhold Messner este fara indoiala cel mai celebru alpinist in viata. S-a nascut in 17 septembrie 1944 in Vilnoss, in Tirolul de ... DETALII
Optmiarii In lume exista paisprezece varfuri a caror altitudine depaseste opt mii de metri, masurati de la nivelul marii. Cucerirea tuturor acestor varfuri, situate in muntii Himalaya si Karakourum, constituie o provocare pentru toti marii alpinisti. Primul care a reusit acest lucru a fost legendarul ... DETALII
Ursul carpatin amenintat cu disparitia  Motto: "Natura este singurul ucigas care nu poate fi judecat." (Kazimierz Matan) Simboluri ale puterii si frumusetii vietii salbatice, ursii carpatini din Romania sunt astazi animale pe cale de disparitie, vanate de braconieri. Daca inainte de 1989 in padurile din Carpatii ... DETALII
Farmacia Verde Mai este putin si sezonul turistic isi va lua avant. Intrucat tot mai multi sunt aplecati spre "medicina naturista" m-am gandit ca poate va vor interesa cateva plante si copaci cu proprietati curative desprinse din "Farmacia verde" a muntilor si dealurilor de pe la noi. Eu le-am ... DETALII