Povestea secreta a Marelui Zid Chinezesc

Motto: "Cand zeii vor sa ne pedepseasca, ne indeplinesc dorintele." 
(Oscar Wilde)


Sa mergi in China fara sa vezi Marele Zid este ca si cum te-ai duce la Milano fara sa vezi Domul. In ambele cazuri ai in fata impresionante creatii umane care cristalizeaza in diversitatea lor trei elemente imateriale: credinta, timpul si continuitatea vointei de a realiza ceva.

Marele Zid Chinezesc este o constructie impunatoare, ce a solicitat eforturi immense din partea guvernatorilor si locuitorilor si care a pus in evidenta staruinta si tenacitatea poporului chinez. Ridicarea zidului a inceput in jurul anului 1368, in mod independent, de catre guvernatorii statelor Yan Zhao si Qin, fiecare construind o portiune importanta. Ulterior, ele au fost extinse pana au fost unite intr-un zid continuu.

Pe parcursul a peste 400 de ani, zidul a cunoscut numeroase modificari si reparatii, fiind finalizat undeva in anul 1640. S-a crezut multa vreme ca Marele Zid a fost ridicat pentru a proteja imperiul chinez de amenintarea invaziei triburilor invecinate. De fapt, imperiul Qin nu se gasea in nici un pericol din partea triburilor din nord atunci cand a inceput constructia zidului. Triburile Jung si Ti, care provocasera atatea distrugeri in secolele XII-III i.Hr., se imprastiasera.

Hunii au fost singurii care au facut incursiuni semnificative pe teritoriul chinez, si nici ei nu au opus prea multa rezistenta cand armata lui Meng Tian i-a alungat din tinutul Ordos. Zidul avea sa apere impotriva atacurilor viitoare, dar costul sau in vieti umane parea excesiv pentru un edificiu fara o utilitate imediata.

E posibil ca ideea zidului sa fi provenit din obsesia lui Shi Huangdi legata de siguranta si pasiunea lui pentru planuri grandioase. Oficialii sai au sprijinit-o poate din motive pragmatice; era, in definitiv, un bun loc in care sa-i trimiti la munca pe cei care iti fac necazuri.

Ridicarea zidului a fost o ocupatie utila pentru miile de soldati eliberati dupa ce constituirea imperiului a pus capat razboaielor interstatale. De asemenea odata zidul terminat, soldatii aveau sa fie desfasurati de-a lungul sau, cu avantajul ca mare parte din armata era tinuta la o buna distanta de capitala. Zidul marca o granita clara intre pamanturile chinezesti si cele ale triburilor nomade. El era o bariera impotriva celor nemultumiti de viata din imperiu care ar fi incercat sa fuga. Zidul nu se inaltase numai pentru a tine la distanta triburile vecine; el ii tinea si pe supusii chinezi inauntru.

Zidul are inaltimi de 7,5 si 9 metri si latimi cuprinse intre 4 si 6 metri, intinzandu-se pe o lungime de 6.352 km, incepand din pasul Shanghai pana la marea Bohai. La ridicarea zidului s-au folosit ca materiale de constructii stanci, lemn si pamant batatorit, iar ulterior au fost folosite caramizi nearse din pamant si amestecate cu paie de orez.

Lucrul se desfasura intr-un ritm nemilos, noi si noi echipe de lucrari fiind aduse. Costurile umane au fost enorme; cei care au suferit au fost taranii. Detinutii condamnati la munca silnica la zid trebuiau sa strabata sute de kilometri, in catuse si cu garzi de fier la gat; cadeau din picioare de oboseala inainte sa ajunga la zid. Multi dintre recruti mureau in mars. Cei care supravetuiau erau adapostiti in lagare improprii si pusi sa munceasca, indiferent de vremea de afara.

De asemenea era o lipsa disperata de hrana. Proviziile trebuiau carate pe distante uriase de catre convoaie de animale de povara sau cu plute pe raurile repezi. Mare parte a hranei era furata de banditi sau era mancata pe drum. Foametea accelera o rata a mortalitatii deja ridicata si ducea la violenta intre lucratori si supraveghetori.

Multi dintre cei ce mureau erau aruncati in santurile pentru fundatii, pentru a servi drept spirite protectoare impotriva demonilor nordului. Numarul lucratorilor la zid se pare ca a depasit 5 milioane, din care peste un milion dintre ei au fost ingropati in temelia zidului, formand cel mai lung mormant colectiv de pe Pamant.

Asemeni unui dragon gigantic, Marele Zid stapaneste peste deserturi, pajisti, munti si platouri, avand in alcatuire peste 10.000 de turnuri fortificate, legate de pasaje de trecere. Turnurile erau folosite atat la aparare, cat si la comunicarea cu ajutorul semnalelor de fum.

Lasat in parasire incepand cu secolul al XIX-lea, Marele Zid Chinezesc a fost luat sub protectie guvernamentala din 1952, fiind declarat monumet istoric al Chinei.

Dupa o expertiza desfasurata in 45 de zile pe 101 sectiuni ale Marelui Zid in diferite regiuni, Academia Marelui Zid Chinezesc a declarat in decembrie 2002 ca fortele naturii si amprenta umana destructiva cauzeaza reducerea graduala a intinderii lui, intr-un ritm ingrijorator.

Zidul intr-o stare relativ naturala se poate vedea la Simatai, la 110 km nord-est de Beijing. Aceasta parte a zidului este inca in starea sa originala, nefiind transformat intr-o atractie turistica populara, datorita distantei si putinelor optiuni de transport public.

In legatura cu construirea zidului circula in randul poporului chinez numeroase povesti. Cea mai cunoscuta este povestea lui Meng Jiangnv, care impreuna cu „Povestea sarpelui alb”, „Ciobanul Niulang si tesatoarea Zhinv”, „Liang Shanbo si Zhu Yingtai” reprezinta cele 4 povesti populare celebre din China.

Dar iata, dragi cititori, ce zice legenda. Se spune ca Meng Jiangnv s-a nascut intr-o localitate sudica si s-a casatorit cu Wan Xiliang. In a treia zi dupa nunta, barbatul ei a fost luat si dus in partea nordica a tarii pentru construirea zidului. Zilele treceau, dar tanara sotie nu primea nici o veste de la barbatul sau. „Se apropie iarna, cum o sa-si petreaca sotul meu zilele geroase fara haine groase?”, se gandea femeia. Astfel, Meng Jiangnv a tesut o panza de bumbac si a confectionat o haina groasa pentru barbatul sau. A plecat si cu chiu cu vai a ajuns la poalele zidului din nordul tarii. A vazut mii si mii de barbati, imbracati subtire, carand caramizi si pietre grele. Multi cadeau din cauza oboselii si a foamei.

Tot cautand si intreband, in cele din urma Meng Jiangnv a aflat ca barbatul sau murise de oboseala si cadavrul sau a fost ingropat chiar in zid. Auzind trista veste, a bocit timp de 3 zile si 3 nopti la poalele zidului, cand, brusc, cu un sunet asurzitor, o portiune lunga de 800 de li a zidului s-a daramat. Printre daramaturile zidului, a gasit ramasitele pamantesti ale sotului ei.

Cu corpul neinsufletit al barbatului, Meng Jiangnv a pornit pe drumul sau spre casa. Pe drum i s-a facut sete si foame. A plans tot drumul si din lacrimile sale s-a format un izvor. Asa si-a potolit setea. Fiind urmarita de soldati, Meng Jiangnv a luat o stanca a muntelui si a aruncat-o. Stanca a format un paravan, impiedicandu-i pe soldati. Pe drum, femeia s-a intalnit cu un mester pietrar, pe care l-a rugat sa faca o groapa in piatra in care a depus ramasitele sotului, pe care a pazit-o pana si-a dat duhul. Localnicii au ingropat corpul femeii impreuna cu cel al barbatului sau in grota de piatra. Au construit langa grota si un templu cu o statuie a femeii, pentru a cinsti memoria acestei perechi, iar templul a capatat denumirea de Templul Meng Jiangnv. Aici vin pelerini care bat clopotul pentru a le aduce noroc si se roaga in fata statuii sale.

Aceasta poveste, care se aseamana intr-o oarecare masura cu legenda romaneasca a Mesterului Manole, a circulat pe cale orala timp de mii de ani in China. Ea reprezinta atat o acuzatie la adresa dominatiei crunte a primului imparat al dinastiei Qin, cat si o reflectare a muncii grele si a intelepciunii chinezilor legate de construirea Zidului Chinezesc.

Mai exista o ciudatenie legata de Marele Zid: de-a lungul anilor s-a speculat mult ideea ca aceasta este singura constructie vizibila de pe Luna. Aceste zvonuri au fost atat de convingatoare, incat, la un moment dat, au intrat chiar si in cartile de istorie. Adevarul, crud, ca de fiecare data cand se mai demitizeaza ceva, este ca zidul nu se vede nici macar de la 500 km distanta de Pamant, ceea ce inseamana 0,1% din distanta pana la Luna. Deci nu e surprinzator ca nici un astronaut care a fost pe Luna nu a raportat ca ar fi vazut Zidul.

Legenda e frumoasa, dar se bazeaza pe faptul ca, daca omul poate vedea cu ochiul liber muntii si vaile de pe Luna, de ce nu ar zari si Marele Zid Chinezesc.

Se pare ca in ultima vreme furtunile de nisip din nordul Chinei au afectat grav suprafete intinse din Marele Zid, iar expertii spun ca portiuni uriase dintr-una din cele sapte noi minuni ale lumii moderne vor disparea in urmatorii 20 de ani inghitite de desertul Badain Jaran.

La aproape 500 de kilometri de trecatoarea Jiayuguan, la Minqin, o portiune de aproximativ 60 de kilometri din Marele Zid s-a transformat in ruine din cauza activitatilor agricole intensive din anii ‘50, desfasurate in zona. “Aceasta portiune de zid a fost realizata din lut si nu din caramizi si piatra si este foarte predispusa la eroziune”, a indicat Zhou Shengrui, fost curator al muzeului local. Furtunile de nisip au erodat aceasta portiune construita din lut si au produs fisuri in zid. Din acest motiv, bucati mari din monument s-au prabusit, a mai spus el, adaugand ca acest fenomen se intalneste pe mai multe portiuni din zid.

De asemenea, lacul Qingtu din regiunea Minqin a secat in ultimii 30 de ani si a fost inghitit de Badain Jaran, al patrulea in topul celor mai intinse deserturi din lume. Acest desert tinde sa inghita si portiuni din Marele Zid. Muncitorii din zona Minqin incearca sa protejeze zidul acoperindu-l cu noroi si nisip. Oamenii vor sa construiasca bariere si sa planteze copaci pentru o mai buna protejare a monumentului. In prezent, portiunile din zid care au ramas intacte totalizeaza 2.500 de kilometri.

Pentru cei care doresc sa descopere Marele Zid, un punct bun de inceput poate fi Badaling, la 64 km de Beijing. Preferat pentru ca este usoar accesibil, Badaling a devenit o statiune turistica in toata regula, cu restaurante, hoteluri si chiar un muzeu al Marelui Zid. Aceeasi atmosfera sa intalneste si in Mutianyu, la 80 km de Beijing, cu exceptia ca aici zidul este mai complex avand si cateva turnuri de garda destul de bine pastrate. Insa pentru cei care vor sa admire zidul in toata splendoarea lui, fara kitsch-urile menite sa atraga turistii, cel mai potrivit loc este Simatai, langa oraselul Gubeikou. In Simatai zidul a fost foarte bine pastrat, numeroasele turnuri de garda fiind in stare buna. Singura problema este ca turistul care alege aceasta regiune va trebui sa se lupte putin cu natura pentru a ajunge sa admire zidul, terenul accidentat fiind greu de strabatut, insa multumirea va fi pe masura efortului caci aici se pot admira cele mai frumoase privelisti din toata China.

Ca simbol al natiunii chineze, Zidul Chinezesc a fost inclus de UNESCO in lista World Heritage in 1987. Aceasta extraordinara constructie este o mare atractie turistica si o marca (un brand) ce genereaza o piata comerciala de peste 3 miliarde de dolari.

Marele Zid este vizitat anual de aproximativ 10 milioane de turisti. El este mandria Chinei, una dintre cele mai mari minuni a lumii. Merita sa-l vizitati!

Articol semnat de IULIAN NICA