Nedeea a adunat, la inceput, doar ciobani, apoi au venit si plugari, crescatori de vite ori mineri. Si unde credeti ca se puteau aduna oamenii muntilor din imprejurimi? Nimic mai normal decat intr-un punct inalt, de mare vizibilitate, ferit de duhurile rele. Moti, mocani, criseni si zarandeni se intalnesc aici sa-si schimbe produsele in cumpana verii si, firesc, tinerii se cunosc si se inteleg intre ei, iar prin invoiala parintilor, se perfecteaza casatorii. Asa a derivat targul roadelor pamantului in conventie matrimoniala, in targ de fete. Din tinutul celor Trei Crisuri, ei aduc tesaturi si razboaie de tesut, fluiere sculptate si multe obiecte de ceramica. Din Beius - Vascau, Brad si Abrud, vin cu cojoace inflorate, caciuli de oaie, fructe de padure, plante de leac. Motii aduc cu ei tulnice, cofite, donite, plosti si ciubere. Caci - zic versurile – “cat ii tara cea moteasca/nu-i barbat sa nu ciopleasca/doniti, cercuri si ciubara;/calator pe drum de tara,/calator pe drumuri grele,/se ducea motul cu ele...”.
Ca intotdeauna, dimineata-n zori, vestita formatie de tulnicarese din comuna Avram Iancu - zeci de ani, in fruntea lor, s-a aflat profesoara Ileana Pogan - suna inceperea serbarii. Exista si acum obiceiul sa se vina cu o zi inainte. De aceea, sarbatoarea de sambata seara din Avram Iancu pare mai de anvergura decat targul propriu-zis de pe munte. Tot motul isi aduce merindea de acasa, fiecare bea palinca de cirese, mananca “momoliga” cu lapte si slana cu ceapa, inchina cu ultimul sosit.
Basmele, povestile explica de fiecare data numele locurilor. De demult, de cand cautatorii metalului galben foloseau apa Ariesului pentru spalarea pulberii (minereului) ce da putere si fala, dainuie o frumoasa legenda despre muntele Gaina. Se povesteste ca, odata, in varful muntelui, traia o zana frumoasa fara seaman si tare bogata. Ea avea o gaina care facea zilnic miraculoase oua de aur. Si o data pe an, zana daruia cate un ou de aur, ca zestre, unei fete sarace si cuminti. Rand pe rand trecea anotimpurile si nimeni nu cutezase vreodata sa curme linistea din viata zanei, iar oamenii, cand aveau nevoie de un sfat ori un mic ajutor, apelau totdeauna la dansa.
Intr-o buna zi, insa, trei feciorasi din Vidra, imbracati in straie femeiesti, s-au infatisat la zana muntelui si, iscodind unde se afla gainusa, au sterpelit-o impreuna cu un cos plin cu oua de aur. Gonind ca niste zaluzi, fara orizont, unul dintre strengari scapa cosuletul jos, ouale rostogolindu-se pana in apele involburate ale Ariesului… Au ascuns apoi gaina in muntii Abrudului care, cum se stie, adapostesc multa bogatie inlauntrul lor. Suparata, “craiasa bailor de aur” a parasit pentru vesnicie acele taramuri, plecand spre alte zari mai departate…
De atunci si pana azi, in fiecare an, in cea mai apropiata duminica de 20 iulie, se organizeaza “Targul de fete de la Gaina”. Aceasta manifestare etno-culturala a fost mentionata prima data in documente in 1816, iar in 1860 invatatorul Ioanete o descrie in “Foaie pentru minte, inima si literatura”.
Desfasurarea targului are loc intr-o frumoasa poiana, inconjurata de paduri de brad si situata la inaltimea de 1467 m. Urcarea se poate face cu masina din comuna Avram Iancu pe un drum amenajat in ultimii ani, sau pe vechile poteci care pornesc de langa Consiliul popular si traverseaza Dealul Dobrani, Dealul Pietrelor, trec paraul Rece si Dealul Muncelului si ajung la varf in circa o ora si jumatate.
Targul avea o mare importanta etnografica, facand posibila intalnirea si casatoria tinerilor aflati in zone indepartate, evitandu-se astfel incrucisarile intre rudele apropiate. Se spune ca fetele veneau cu zestrea incarcata pe cai, iar cununia se facea pe loc de catre preoti care soseau acolo in acest scop, tinerii plecand apoi la casele lor. Ceremonia era insotita de cantece si jocuri cu “strigaturi”, veritabile probe de maiestrie si iscusinta, iar fetele “se luau”, nu se cumparau.
Astazi “Targul de fete de la Gaina” s-a transformat intr-o mare sarbatoare folclorica, la care isi dau concursul locuitorii din zona Muntilor Apuseni, din judetele apropiate si chiar din tinuturi mai indepartate ale tarii. Pregatirile se fac cu cateva zile inainte, iar plecarea spre munti se face in jurul orei patru dimineata. Deschiderea o fac vestitele tulnicarese de la Avram Iancu, dupa care urmeaza programul artistic al participantilor care dureaza pana spre seara.
O forma mai redusa a targului de la Gaina se tine in acelasi loc la 26 octombrie, numit “Targul de toamna”. Asemenea targuri, mai reduse ca dimensiuni, se mai tin si in alte parti, pe muntele Calineasa si la Lupsa. De la Gaina se poate ajunge la Gruiul Dumii si la Muntele Curcubata (1848 m) sau spre valea Crisului Alb si partile Crisanei. Ultimul sat de pe valea Ariesului Mic, apartinator comunei Avram Iancu, este Tirsa, unde se afla o celebra formatie de tulnicarese, cunoscuta in tara si peste hotare.
Articol semnat de IULIAN NICA
Articol vizualizat de 2161 ori
Lista comentarii