Aflata la o altitudine de 1320 metri in Muntii Diham, la marginea unei poieni largi de sub Magura Cenusie, cabana Diham a aparut in 1934 pe locul unor grajduri de vite, fiind construita de catre Clubul German de Ski din Bucuresti (DSCB) care activa in zona din 1932.
Incepand cu 1934, cabana a beneficiat de doua etape de extindere si modernizare. Prima a avut loc in anii '70, iar in urma acestor lucrari, la Diham puteau fi gazduiti 75 de turisti. Cea de-a doua a avut loc in preajma anului 2000, cand a fost dat in folosinta al doilea corp al cladirii, ridicat in totalitate din lemn de sotii Maria si Gheorghe Bordea, Oara si Gigi, cum le spuneau toti.
In decembrie 2002, un incendiu a mistuit pana la temelii cele doua cabane de la Diham. Se pare ca incendiul ar fi pornit de la un scurtcircuit electric, in jurul orei 9:00, in vechea cabana. Din cauza vantului puternic, de peste 90 km/h, flacarile s-au extins cu repeziciune si la cabana mai noua. Cinci masini de interventie ale pompierilor, salvatorii montani si vanatorii de munte au incercat sa stinga focul, dar lipsa unei surse de apa in zona a facut ca efortul sa fie zadarnic. Cele doua cladiri s-au transformat in scrum, cu pagube estimate la peste 4 milioane de lei vechi. Insa au fost salvate majoritatea animalelor din grajduri.
A fost o lovitura grea pentru familia Bordea, insa, se vede, muntele le-a dat celor doi cabanieri tarie de stanca. Si-au suflecat manecile si s-au pus pe treaba cu hotararea sa ridice pe cenusa vechilor cabane una noua. Inca nu se stinsese jarul incendiului devastator si Oara si Gigi au rostuit un mic adapost in care primeau cu aceeasi inima de gazde bune pe cei ce veneau pe piscurile Bucegilor.
Adoratorii muntelui din tara si chiar si din strainatate au hotarat sa-i sprijine la reconstructia cabanei Diham, nu cu vorbe, nu cu sfaturi: au donat, fiecare dupa puteri, intr-un cont deschis anume, din initiativa Asociatiei Romane de Turism "Gioni Babos"; turistii veneau la Diham valuri-valuri, cu corturi si unelte, ca sa sprijine si cu munca lor la ridicarea noii cabane. Acum, cabana cea mare parca este mai frumoasa si mai mare decat cea rapusa de incendiu. Pe o placa scrie cu majuscule: DACIA PHOENIX. E numele nou al cabanei, cu trimitere la pasarea ce renaste din propria cenusa. Din nefericire, Gheorghe Bordea s-a stins din viata inainte de terminarea cabanei.
De-a lungul anilor la Diham au fost cabanieri oameni de munte care nu au precupetit nici un efort pentru a fi aproape de turismul montan. Primul cabanier se numea Rott si s-a ingrijit de cabana pana in anul 1947. Din 1947, de administrarea cabanei s-a ocupat Pita, urmat, in 1962, de Eftimie. Din 1968 si pana in 1977, cabanier a fost Corsate si apoi, vreme de doi ani, Radulescu. Din 1979 si pana in prezent, adapostul este in administrarea familiei Bordea.
Actualul adapost montan are 87 de locuri, in camere de 2-6 persoane. Turistii pot alege camere orientate spre Caraiman si Costila sau muntii judetului Brasov: Piatra Mare, Vf. Postavaru, locatia gasindu-se la intersectia unor importante trasee ce duc la Poaiana Izvoarelor, Gura Diham, Paraul Rece sau Varful Omu, prin Malaiesti.
Si acum la cabana, fie vant, fie ploaie, fie viscol de zapada o gasim pe Mama Oara care ofera trecatorilor adapost, mancare calda si ceai cu rom.
Articol semnat de IULIAN NICA
Articol vizualizat de 3696 ori
Lista comentarii