Prima asezare turistica pe Valea Petrele a fost o casa de adapost si vanatoare, in locul acum denumit, dupa vechii turisti, "CASA VECHE", iar dupa unii autori de ghiduri turistice ale Retezatului, aceasta poiana a fost rebotezata ca "Poiana Soarelui".
Asezata la o altitudine de 1550 m, casa de adapost "Pietrele" era construita din lemn pe o fundatie de piatra, urmele fundatiei se mai pot vedea si in zilele noastre primavara, imediat dupa topirea zapezii si toamna tarziu cand vegetatia dispare. A fost construita cu doua incaperi si cu un pridvor orientat spre est, de unde se putea admira culmea ce pleaca din Varful Mare si Galesul.
Proprietate a grofului Ocskay, care era si proprietarul acestor meleaguri, inainte de actul nationalizarii din 1947, casa de adapost a fost mistuita de un incendiu in primavara anului 1931. In acelasi an, toamna, incepe construirea unei alte case de adapost si vanatoare, de data aceasta mai jos la o altitudine de 1480 m, pe platforma din aval de actuala cabana Pietrele si la aproximativ 200 m de intrarea in zona Parcului National Retezat, marcat printr-o poarta de intrare in parc. De data aceasta este construita cu parterul din piatra si un etaj din lemn, pozitionata cu vederea spre sud si cu perspectiva zonei nordice a Retezatului, putandu-se admira de aici cele patru vai si culmi: ale Galesului, ale Vaii Rele, ale Pietrelor si ale Stanisoarei.
Constructia este terminata in anul 1933 si data in folosinta ca o cabana de vanatoare, angajata fiind aici ca ingrijitoare si totodata ca paznic de vanatoare MARIA MAGDALENA HAMZU, din Campul lui Neag. Niste ziaristi francezi de turism au numit-o "Craiasa Retezatului". A fost chiar ghidul unei vanatori regale, purtandu-l pe regele-copil Mihai pe umeri.
Dintr-o neglijenta a celor ce frecventau aceasta cabana, in iarna anului 1934 este mistuita si aceasta de flacari, ruinele ei putand fi vazute si astazi la intrarea in complexul de cabane "Pietrele" pe locul unde o potecuta urca spre asa-zisul loc de campare a actualei cabane Pietrele (acel loc de la intrarea in complexul de cabane, nu cel de langa apa).
In acei ani, iau fiinta in tara noastra asociatii turistice ca: S.K.V., A.D.M.I.R., T.C.R., cu sediile: Sibiu, Brasov, Bucuresti si prin grija celui din urma, T.C.R. filiala Deva, avand pe atunci ca presedinte pe dl. Nicolae Dinu si cu sprijinul grofului Ocskay, care doneaza terenul respectiv T.C.R. - ului, incepe, in primavara anului 1934, construirea actualei cabane Pietrele, impropriu numita asa, intrucat asezarea ei este pe Valea Stanisoara, in amonte cu cca. 500 m de confluenta acestei vai cu Valea Pietrele. Este data in functie in vara anulul 1935, cu denumirea de Casa T.C.R. Pietrele.
Astazi nu mai este deservita de legendara cabaniera si cunoscatoare a Retezatului, Maria Magdalena Hamza, ajutata fiind in lunile de vara de nana Tia, o femeie din satul Pestera, ai carei urmasi pot fi intalniti si azi pe potecile Retezatului.
Construita in intregime din lemn, avea la parter o bucatarie, un hol si trei camere. Din hol urca o scara la etaj, unde de o parte si alta a unui coridor plasat la mijloc, pe toata lungimea cabanei, erau construite 6+6 camere cu luminatoare pe acoperis si dotate cu 3 sau 4 paturi fiecare.
Totalul capacitatii de cazare in timpul verii era de 50-60 persoane, iar in timpul iernii doar de 20 locuri in dormitoarele de la parter, care erau dotate cu sobe de incalzit.
Desi corpul principal al cabanei a fost distrus de un incendiu in ianuarie 2007, Vila Stanisoara si casutele se pot folosi.
Articol vizualizat de 2 ori
Lista comentarii