O figura deosebita a alpinismului romanesc, Carl Lehmann s-a nascut la Bran in 1894, fiind nepotul lui Karl Lehmann, padurar, fost ghid al S.K.V. pentru ascensiunile in Bucegi cu plecarea din Bran. A mers pe munte inca de copil, de pe la 1900 si cunoastea perfect muntii Bucegi, Piatra Craiului si Fagaras.
Lehmann era un om respectat si era privit ca un zeu al muntelui. "Trecea pe strada sprinten, elastic, cu un rucsac in spinare, bocanci si un piolet intr-o mana. Omul munte. Avea un mers calculat ca un ceasornic, indiferent de imprejurare, mers care il ajuta sa-si conserve energia pe o perioada indelungata. Unii chiar au denumit asta: "pasul Lehmann" si au putut constata ca acest stil de mers ii ajuta sa urce pe munte aproape fara sa oboseasca. Intra intr-un soi de rezonanta cu mediul si parca pasii il purtau singuri spre locul unde avea de mers" este descris temerarul intr-un articol publicat de edituramateescu.ro.
Carl Lehmann parcurgea distante incredibile pentru un om obisnuit, cu punct de plecare de la locuinta sa din Brasov, de pe strada Nicolae Balcescu nr. 2. "Pentru el era o nimica toata sa mearga pe jos din centrul Brasovului pana la Omu, prin Rasnov si Bran, pe la uzina electrica, apoi la stana lui Harman cel tanar si tot asa, pana ajungea in Valea Cerbului, apoi la Malaesti, urca prin hornuri, la Lacul Tiganesti, si tot asa pana la Omu. Dupa aceea, strabatea platoul Bucegilor. Il cunosteau pana si pietrele. In tinerete, omul acesta a venit pe jos tocmai din Siberia... De Anul Nou sarbatorea intr-un mod aparte, alaturi de motanul lui credincios. Il vara in rucsac si plecau impreuna din centrul Brasovului la “Sapte scari”, cale de vreo 20 de kilometri, pe un ger de crapau pietrele. Toata noaptea stateau acolo, mancau ceva, beau apa sau ceai cald din termos, apoi se intorceau acasa, ca doi prieteni de-o viata", mai povesteste Razvan Mateescu de la Editura Mateescu, care a fost prieten de familie cu familia lui Lehmann.
Ascensiunile sale, cele mai deosebite de care am aflat, sunt urmatoarele: 4 august 1912, Piatra Craiului Mica; 18-19 august 1913, Bucsoiul-Omul-Tiganesti; 31 decembrie 1921-1 ianuarie 1922, Sinaia-Varful cu Dor-Pestera Ialomitei, drum de noapte (Carl Lehmann, H. Gebauer, F. Tontsch si Goldschmit); 25-27 decembrie 1924, Rasnov-Malaesti-Varful Omul-Sinaia (Carl Lehmann si Zach); 20 februarie 1927, Piatra Craiului Mare (Carl Lehmann si Erwin Csallner); 27 februarie 1935, Bucsoiul (Carl Lehmann si Erwin Csallner); 6 ianuarie 1936, Creasta Pietrii Craiului (Carl Lehmann si Ion Udriste-Olt); la 12 ianuarie a repetat tura (Carl Lehmann si Otto Wilck); 20 martie 1938, Varful Ciucasului (Carl Lehmann, Niculae Macavei, Niculae Biris, Szabo Lajos, Otto Wilck si S. Kohn); martie 1942, Paltina.
In perioada 8-13 martie 1937, Carl Lehmann a facut o scoala de schi, la Sambata, in Muntii Fagarasului, ca instructor. Din 1936 a fost angajat de O.N.T. Brasov, ca ghid. In aceasta calitate a condus pe munti mai ales turisti straini. In afara de ocupatia de ghid, Carl Lehmann a construit, intre altele, drumul de legatura intre Prepeleac si noua cabana Malaesti, a participat la constructia cabanelor Grind, Bunloc, Malaesti, Curmatura, Poiana Teslei, Pasul Predelus, Valea Rece, a refugiilor Grind, Pestera de gheata, 7 Noiembrie si la Scari (in Piatra Mare).
Frumusetile alpine i-au deschis lui Carl Lehmann gustul pentru arta fotografica, asa ca a imprimat pe pelicula mii de imagini cu peisaje din muntii cutreierati de el. Lehmann cunoastea atat de bine muntii Bucegi, Piatra Mare, Cristianul Mare, Piatra Craiului, Fagaras si Ciucas, incat si la 90 de ani, cand i se vorbea de un colt, de o vale, o poteca, un parau oarecare, imediat te completa cu o multime de amanunte. In afara de biblioteca, de fotografii si documentele pe care le poseda, Carl Lehmann insusi apare ca o adevarata enciclopedie alpina.
Referindu-se la calitatile lui de ghid, doctorul Alexandru Rudeanu l-a caracterizat astfel: "Pentru versantul nordic (al Muntilor Fagarasului, n.n.) trebuie sa vorbim in primul rand de Lehmann de la Oficiul de turism Brasov. Trebuie sa spunem numaidecat ca nu este vorba de o calauza obisnuita, ci de un excelent camarad de munte. Cunoaste regiunea foarte bine, stie nomenclatura exacta a locurilor si este un gentleman...", dupa cum se precizeaza intr-un interviu acordat de Lehmann la implinirea a 90 de ani in publicatia Almanah Turistic 1985.
In amintirea lui Carl Lehmann, una dintre strazile din municipiul Brasov, localizata in spatele fostei fabrici Carpatex, de la baza Dealului Melcilor, ii poarta numele. De asemenea, un club montan a primit numele sau, Asociatia Eco-Club Montan "Carol Lehmann" Brasov, infiintat in 2001, iar un refugiu din Muntii Piatra Craiului (Varful Ascutit) ii poarta numele. Acesta s-a stins din viata in 1990.
Articol vizualizat de 2674 ori
Lista comentarii