Situata in partea de sud-vest al Muntilor Capatanii, pestera se afla la 200 m dupa intrarea in Cheile Oltetului, la 670 m altitudine, in versantul stang al Oltetului.
Este una dintre cele mai mari din Romania, avand o lungime de peste 9 000 m. Accesul se face pe galeria principala, care are un spatiu, inalt de 2-8 m si lat de 10 m, electrificat de data recenta si presurat cu alei betonate. In comparatie cu alte pesteri, este mai saraca in elemente carstice "artistice" - stalagmite si stalactite - dar compenseaza aceasta absenta prin culoarele secundare mici impodobite cu calcit, si prin aparitia podoabelor in ultimul sector al sau.
In interiorul "palatului subteran" este o temperatura constanta, indiferent de anotimp, de +10 grade Celsius, si o umiditate de 90%, iar deasupra muntele are o inaltime de 307 m. Pana in prezent au fost cercetati 27 de km, dintre care 24 km pestera propriu-zisa si 3 km de galerii laterale si nu i s-a dat de capat! Legenda spune ca pestera ajunge, pe sub munti, undeva in Transilvania. De la primii pasi vizitatorul este intimpinat de o dantelarie de stalactite si stalagmite, un cap de copil, un berbec, un cap de aligator, doi vulturi, toate sapate in piatra.
Pestera este electrificata, are un circuit vizitabil accesibil tuturor, este deschisa tot timpul anului si este deservita de ghizi. In galeriile active se poate practica in conditii foarte bune explorarea subacvatica sau scufundarile de agrement.
Se spune ca in acest loc de sub pamant s-a retras, pentru trei ani, Zamolxis, marele zeu al dacilor. In preajma lui se gaseau vraci, medici sau preoti, cunoscatori ai cultului dar si ai tainelor vindecarii neputintelor trupesti, oferind oamenilor leacuri preparate din plante medicinale raspandite din belsug in flora locala. Scriitorul Alexandru Vlahuta consemneaza aceasta legenda in lucrarea sa "Romania Pitoreasca", unde spune ca zeul indemna poporul sa-si apere pamantul stramosesc, "iar stropii ce se preling si picura si azi din steiurile acestea sunt lacrimile lui".
Pe un perete, fenomen unic in tara, se vad scurgeri parietale, pastrate acolo de mii si mii de ani. Pestera are o vechime de peste 7 milioane de ani. Aici s-au gasit desene rupestre, dar si texte cu scriere cuneiforma sapate in piatra. Sectorul cu aceste scrieri este acum conservat si s-a interzis accesul, pentru cercetare. Despre aceste scrieri au vorbit mari istorici, precum N. Densusianu, C. Daicoviciu sau R. Vulpe.
Pe parcursul vizitarii pesterii, turistul mai poate vedea scaunul lui Zamolxis, langa care se afla o lumanare de piatra, semn al vesniciei si damigeana in care acesta tinea leacurile vindecarii si ale vietii fara de moarte: "Zeul ii invata ca nici el, nici oaspetii lui, si nici urmasii acestora in veac nu vor muri, ci se vor muta intr-un loc unde, traind de-a pururea, vor avea parte de toate bunatatile", preia prof. N. Simionescu in lucrarea sa cuvintele scrise de Herodot, in "Istorii", in urma cu peste 2600 de ani.
Un schelet in marime naturala, pictat pe un perete, ne-o infatiseaza pe "Doamna cu coasa pe umar". Autorul acestui desen, ce te indeamna la profunda cugetare, este preotul Pahomie care, in anul 1607, a stat aici, in bezna, alaturi de vietatile subpamintene, vreme de sase luni. Dar, oare, la ce s-o fi gandit sfantul parinte cand a facut acel schelet atat de perfect anatomic? Marind pe calculator imaginea respectiva, s-a constatat ca lugubra doamna are pe cap o casca - coif, care nu se vede cu ochiul liber, asa cum au purtat multi din cei care ne-au cotropit, de-a lungul vremii, tara. Pe pereti sint insa si alte inscrisuri ciudate, unele vechi de sute de ani, altele nedatate.
Unul dintre cercetatorii pesterii, cunoscutul speolog Cristian Lascu, a gasit un tunel-horn care urca din pestera direct in cetatea dacica Polovragi, aflata undeva, la 307 m, deasupra. Se spune ca Zamolxis intra si iesea pe aici in locuinta lui secreta din inima muntelui. Se mai zice insa ca pe aici dispareau dacii din cetatea asediata si apareau altundeva, departe, bagind spaima in romani. De asemenea, in Pestera Polovragi s-au gasit nu numai vase de ceramica, ci si topitorii de bronz, semn ca strabunii nostri cunosteau foarte bine locul.
Aici e frumos muntele si pe dinafara, nu doar pe dinauntru. Intreaga zona a Cheilor Oltetului prezinta un interes deosebit din punct de vedere floristic si peisagistic. Pe putinul sol existent intre stancile calcaroase, apar paduri dese de arbori clasici - fag, artar, carpen, alun etc. - dar si peste 300 de specii de plante caracteristice terenurilor in a caror structura domina calcarul: strejnicul, ruginita, garofita, micsandra, steluta vanata si altele. De retinut ca in alte zone montane aceste plante sunt pe cale de disparitie.
Iar surpriza cea mare pentru vizitatori o constituie, fara indoiala, aparitia in aceasta zona a unei paduri de castan comestibil, cu exemplare multiseculare, care se intinde pe o suprafata de 10 ha.
Dar bucuriile vizitatorilor nu se opresc aici. Alte obiective turistice in zona sunt: Cheile Oltetului, care au cel mai ingust defileu din tara, Manastirea Polovragi, monument istoric si de arhitectura, detinatoare a unei bogate colectii de icoane pe sticla si lemn din secolele al XVIII-lea si al XIX-lea, satul turistic Vaideeni - important centru etnofolcloric, gazda a festivalului pastorilor din Carpati "Invartita dorului".
Articol semnat de IULIAN NICA
Articol vizualizat de 3 ori
Lista comentarii