Focul

Omul modern nu apreciaza focul. Focul in decursul istoriei a devenit mai mult un instrument ucigas decat salvator. In zorii civilizatiei umane focul era cel mai important lucru in viata omului, pierderea focului era o tragedie pentru trib si se pedepsea cu moartea cel ce trebuia sa aiba grija de foc, si esua.

Principiul de aprindere a focului este sa incepi cu crengi mici si subtiri, trecand treptat la mai mari. La inceput aprinzi hartie, coaja de copac uscata, muschi sau crengi de brad, pe un timp scurt ele dau o flacara puternica de la care se aprind crengile de 3-5 mm grosime si apoi cele mai groase. Secretul e sa pui lemnele treptat de la cele mai mici la cele mai mari. Hartia sau crengile se aprind de jos in sus, nu invers, pentru ca focul se raspandeste greu de sus in jos.

In dependenta de cum sunt aranjate crengile si de scop focurile pot fi impartite in cateva tipuri:
- cu fum
- cu jar
- cu flacara

Focul cu jar se foloseste pentru uscatul hainelor, incalzirea si pregatirea hranei; cel cu flacara pentru lumina si pregatirea hranei si cel cu fum se foloseste pentru semnalizare. Impartirea in tipuri este relativa, orice foc il poti transforma in foc cu fum daca arunci pe el iarba sau crengi verzi, daca la un foc cu jar maresti distanta dintre lemne il transformi in foc cu flacara mare, etc.