Cantece de munte

1. Cine nu iubeste muntele
Nu va sti niciodata ce e mai frumos
Nu va sti nicicand ce-i un vis implinit
Si toate vor parea straine si fara rost
Cine nu iubeste muntele
Nu va sti niciodata ce-i dincolo de zare
Nu va simti fiorul inaltimilor
Nu va fi niciodata mai aproape de soare

R: Veniti acum
Prietenii nostri de drum
Noi toti ce muntele-l iubim
Veniti impreuna sa fim

2. Cine nu iubeste muntele
Nu va simti niciodata freamatul brazilor
Nu va urca nicicand tainice carari
Nu va fi niciodata calator
Cine nu iubeste muntele
Nu va sti niciodata cu-adevarat a iubi
Nu va sti nicicand ce-i prietenia
Nu va avea niciodata amintiri

Strofa: Sol Sol mi Sol / Do la Re Re / si si mi mi / Do la Re Re
Refren: Sol Do / Sol Do / la Do / Sol Do

Versuri si melodie: Constantin David

1. N-am sa-ti caut chipul irascibil
N-am sa-ti mai laud frumusetea
Voi ramane tandru si sensibil
Caci din viata face parte si tristetea

R: Sa nu m-astepti sa revin iara
Sa-ti managi sufletul de gheata
Caci n-am sa bat a doua oara
La usa ce mi s-a-nchis in fata

2. As fi vrut ca ochii tai de ciocolata
Sa-i pot descrie in poeme
Insa fiind tarziu, de-acum incolo niciodata
Fii convinsa, glasul meu n-o sa te cheme

3. As fi vrut macar sa terminam frumos
Amintirea dulce sa ne fie
Dar ne-am ratacit si... si ce folos
Stim si noi oricum, clipa-i tarzie

Strofa: mi Do Sol Re / mi Do Re Sol (x2)
Refren: mi la Re Sol / mi Do Si7 mi Mi7 (x2)

Versuri si melodie: Ovidiu Scridon

1. In povestea copacilor goi
Scartaind intr-o singura usa
Este vorba de noi amandoi
Este vorba de foc si cenusa
Doi copaci fara frunze pe drum
Dupa cum ii priveste inaltul
Doi copaci prin sarutul de sus
Aplecandu-se unul spre altul

R: Spune-mi padure cu frunza rara
Unde-i iubirea de asta vara
Nu stie iarna sa se indure
De noi copacii, fara padure

2. Toata vara au fost numai ploi
Si-au fost stele in nopti fara stele
Si prin toamna sederii in noi
Cade ultima frunza pe ele
In zadar catre tine intind
Niste crengi ce-mi fusesera brate
Alte usi se aud scartaind
De tomnatecul vant sa se agate

3. Nu mai suntem decat doi copaci
Vor veni calatori sa ne tunda
Vor lua crengi toti copiii saraci
Pentru flacara lor muribunda
Si chiar daca ma vei mai iubi
Peste crivatul iernii ce vine
Fara brate cu ochii pustii
N-am sa am ce intinde spre tine

Strofa: d A7 d / F C / g d / A7 d
Refren: d A7 / d / g / d A7 d

Versuri si melodie: Adrian Paunescu, Tatiana Stepa

Copilita fara minte
Nu iti cer a ma iubi
Dar te rog te rog fierbinte
Da-mi o bucatica de
(de ce, domnule de ce?)...

De iubire-armonioasa
Si de faptu-ti fecioresc
Domnisoara, domnisoara
Lasa-ma sa te lungesc
(sa ma ce domnule?
cum, domnule cum?)...

Uite-asa frumos pe spate
Da-ti fustita la o parte
Sa-ti vad trupusorul gol
Sa-mi descarc al meu pistol
(pai cum domnule, pai c-c-cum...
vrei sa ma impusti?)...

Nu te-mpusc ca esti frumoasa
Si esti plina de-al tau foc
Domnisoara, domnisoara
Lasa-ma doar intr-un loc
(unde domne, unde te crezi aicea?)...

In padurea-ntunecoasa
Unde soare nu era
Domnisoara, domnisoara
Nu nu nu si da da da
(ce-au facut domnu? ahhh aaa eee
aaahh da)...

Multumesc copila draga
Pentru fapta ce-ai facut
Eu de alaltaieri-nainte
Doar pe tine-am sa te...
(sa ce, domnule, sa ce?
unde te crezi aicea...?)

Sa te tratez ca pe-o regina
Ca pe-un ingeras ceresc
Domnisoara, domnisoara
Doar pe tine te iubesc
(ma ce domnule ma ce...
ahhh pe mine...)

(Domnisoara, Domnisoara,
ahh s-a terminat... BINEEE)

Acorduri: C, Am, F, G (capo pe fretul II)

1. Eu sunt copilul muntilor
Si prin fisuri ma plimb,
Iodlerul eu il indragesc
Si muntilor il cant.

2. Spre varful muntilor
C-o fata-n coarda urc,
Privesc la ea cu inteles
Si corzile le-ncurc.

3. De-o fi sa cad in jos
Si de-oi muri pe loc,
Voi sa ma duceti iarasi sus
Si sa-mi cantati cu foc.

4. Iar tu fetito, draga mea,
Nu plange la mormant;
Deasupra pune-o stanca grea,
C-altfel ma scol si cant.

5. Iar voi prieteni, dragii mei,
Prin munti cand v-avantati,
De mine sa va amintiti
Si-un iodler sa-mi cantati.

Noi suntem Craii Dianei
Si spre inaltimi ne avantam
Refugiul Diana ne-a fost mama
Orfani am ramas si suntem.

Dar intr-o zi Diana a murit
Lasandu-ne cu limba de moarte
De straja Carpatilor sa fim
Sa n-aiba si ei aceeasi soarta.

De atunci hoinarind doar prin munti
Legand prietenii pretutindeni
Mesajul Dianei il rostim
Si muntele e al nostru parinte.

R: Diana, Diana
Parinte bun ne-ai fost
Diana, Diana
Noi te-am iubit cu toti.

Eu care vroiam intr-una alt si alt decor
Eu care spuneam prea lesne si oricui mi-e dor
Abia cand a plecat plangand si mi-a luat inima
M-am indragostit numai de ea.

R:
Simt ca fara ea nu pot exista
Casa e pustie fara ea
In ce as mai putea eu sa mai cred acum
As da orice sa o mai intorc din drum.

Eu care veneam acasa cu-n suras formal
Monoton spunand acelasi monolog banal
"Am scapat" mi-am zis dar n-a fost asa
O iubeam acum numai pe ea.

Am zarit-o pe o strada pentru o clipa doar
Sa-i vorbesc si sa ma apropii era in zadar
Ea care m-astepta plangand cand eu uitam sa vin
Ma privea acum ca pe-un strain.

A trecut atata vreme de cand a plecat
Dar abia acum mi-e draga cu adevarat
Abia acum cand locuieste doar la mine-n gand
O iubesc mai mult decat oricand. 

1. Primavara vine, totu-i inflorit
Noi in drumetie iarasi am pornit
Primavara vine, totu-i inflorit
Noi in drumetie iarasi am pornit

R: Cu rucsacu-n spate veseli noi pornim
Si cu barbatie muntii-i cucerim

2. Muntii ne asteapta, nu mai zabovi
Prietene, hai vino cu noi in drumetii
Muntii ne asteapta, nu mai zabovi
Prietene, hai vino cu noi in drumetii

3. Drumul, ti se pare, nu e lung deloc
Timpul trece iute, noi nu stam pe loc
Drumul, ti se pare, nu e lung deloc
Timpul trece iute, noi nu stam pe loc

Strofa: Do Fa Sol Do (x2)
Refren: Fa Do Fa Do (x2)

Versuri si melodie: Madalina Amon