Cantece de munte

1. Ceata s-a lasat pe munte,
Brazii s-au posomorat;
Timpul a trecut prea iute,
Tura noastra s-a sfarsit.

R: Un bun ramas cabanei, pe inserat,
Ii vom sopti si-apoi noi am plecat.
Raman in urma regrete si-un mic suspin
Si-o amintire cu cer senin.

2. Amurgeste vanat seara,
Norii par mai sinilii,
Stancile-si schimba culoarea
Si devin mai cenusii.

R: Stanca abrupta de suflet mi te-ai lipit,
Chiar de departe m-ai face fericit.
Voi reveni curand si-asprimea ta
O voi simti iar calda in palma mea.

3. Astazi e ultima seara
Cand mai suntem la un loc.
Cerul este plin de stele;
Noi stam tristi pe langa foc.

R: Un bun ramas cabanei, pe inserat,
Ii vom sopti si-apoi noi am plecat.
Raman in urma regrete si-un mic suspin
Si-o amintire cu cer senin.

1. La marginea pantei abrupte
La un han s-a oprit un strain
Era trist si avea hainele rupte
Si pe masa o cana cu vin.

2. Un strain ce-nconjoara pamantul
Stai la mine ramai doar un ceas
Sa te intorci inapoi nu mai ai unde
Inainte sa mergi ti-a mai ramas.

3. Mi-amintesc de o vara fierbinte
De-o padure cu muguri pe ram
Mi-amintesc de prieteni si de iubita
Si de-o casa cu mama la geam.

4. Am ajuns la un mal pe o stanca
Sa-mi inec tot amarul nu pot
Si ma-ntreb daca apa este adanca
Sa ma-nec azi cu jale cu tot.

5. Mi-a raspuns ridicandu-se agale
Avea ochii plini de lacrimi si dor
"Multumesc pentru vinul mariei tale
Eu ma duc azi la rapa sa mor".

6. Acum plang si nimeni n-aude
Trec printre oameni socot
Inainte sa merg nu am unde
Inapoi sa ma-ntorc n-are rost. 

1. Din ochi de curg picuri de seva de brad
Iar cand zambim, e-un zambet taiat in scoarta de fag,
Prin vine ne curg esente de pin
Si fosnetul tau, e-al nostru suspin.

R: Si codrule verde sa nu ne lasi
Suntem ai tai urmasi
Si codrule verde sa nu ne uiti
Suntem fii tai din munti

2. Mana mi-e frunza din codrul adanc
Inima mi-e trunchi in noapte arzand,
Picioarele noastre sunt doar radacini
Ce lasa in urma lor, balti de venin.

Versuri si Melodie: Acropolis Aiud