Intre Roman si Iasi, din drumul ce duce in satul Miclauseni, in spatele desisului, se ascunde Castelul Sturdza. Intrarea pe poteca din padure este suficienta pentru a te face sa astepti un taram de basm, pentru ca exact asta vei intalni.
Numele localitatii provine de la vornicul Miclaus care a primit acest loc de la voievodul Alexandru cel Bun in 1410, iar primul document oficial care atesta acest lucru dateaza din 5 iunie 1472 sub domnia lui Stefan cel Mare si Sfant. Ulterior, Miclausenii aveau sa aiba onoarea de a adopta la san una din cele mai influente familii de nobili a moldovenilor, si anume familia Sturdza.
Intre anii 1880-1904, Gheorghe Sturdza si sotia sa, Maria, au ridicat pe locul vechiului conac actualul palat, pentru care au vandut cateva paduri si au imprumutat 100.000 de lei de la Societatea de Credit Funciar Roman, punand drept gaj mosia Miclauseni. Castelul este construit in stil neogotic cu elemente de baroc dupa planurile arhitectilor germani Iulius Reinecke si I. Grigsberg.
Castelul a avut o istorie dramatica, de-a lungul timpului primind o serie de alte destinatii. Din 1904 pana in 1944 este perioada frumoasa si linistita a castelului, desi in Primul Razboi Mondial, prin generozitatea familiei Sturdza, acest castel a fost folosit ca si spital de campanie. Pe acea vreme aici concerteaza pentru raniti George Enescu.
Printre oaspetii acestui castel s-au aflat si Regele Carol I, Regele Mihai I, Mihail Kogalniceanu, Costache Negruzzi, dar si Vasile Alecsandri, care locuind aproape de Miclauseni, era si el un oaspete drag al acestui castel, el dedicandu-i chiar versuri Mariei Ghica.
In 1944 insa castelul este ocupat de Armata Sovietica. Ei nu au distrus zidurile sau tamplaria, doar ca la plecare s-au cam lipit colectiile de ei. Atunci au disparut colectiile de tablouri, candelabre, mobilier, carti (colectia bibliotecii numara 60.000 de volume, printer care se gaseau multe editii princes sau carti rare).
Cat au stat soldatii rusi aici, acestia nu mai coborau dupa lemne, ci foloseau cartile din valoroasa colectie a castelului si o parte din mobilier pe post de combustibil de foc. Si ceea ce nu au distrus ei, dupa plecarea lor, au distrus localnicii deoarece foarte multe carti erau invelite atunci in piele de vitel, iar copertile au servit astfel drept materie prima pentru incaltaminte, iar hartia cartilor o vindeau negustorilor din Targu Frumos ca si hartie de ambalat.
In 1953 comunistii au desfiintat asezarea monastica, domeniul intrand in patrimoniul statului. Castelul a fost pe rand depozit militar de explozibil, loc de desfasurare a petrecerilor demnitarilor comunisti si mai apoi, pe la 1960, sediul unui centru de plasament pentru copiii cu handicap psihic sever.
In 2001, orfelinatul se va muta de aici in satul Cozmesti din comuna Stolniceni-Prajescu, castelul fiind retrocedat Mitropoliei Moldovei si Bucovinei. In 2003, castelul a fost locul de desfasurare a catorva scene din filmul “Orient Epress” a lui Sergiu Nicolaescu. In 2004, cu o finantare de la Banca Mondiala, a inceput restaurarea castelului si a dependintelor. Elementele de arhitectura, pictura, piesele de mobilier, parchetul, au fost reconstituite dupa fotografii.
Domeniul de la Miclauseni cuprinde in momentul de fata castelul si dependintele, manastirea si parcul inconjurator. Parcul are 30 de hectare conform spuselor ghidului, a fost amenajat de tatal lui George, Alecu Sturdza, in stil englezesc, si este un parc dendrologic in care au adus mai multe specii de arbori si le-au aclimatizat, printre acestia fiind si unii exotici precum un arbore Ginko care are peste un veac.
In parcul castelului se gaseste Biserica cu hramurile Sf. Voievozi si Buna Vestire construita de marele logofat Dimitrie Sturdza la 1823, pe locul unei vechi bisericute de lemn din 1787.
Pentru doritori exista si capacitate de cazare in cladirile de langa si chiar un restaurant de evenimente.
Castelul de la Miclauseni se poate vizita in interior (dureaza in jur de o ora), dar numai sambata si duminica, intre orele 12:00-18:00, biletul fiind 12 lei de adult, 3 lei elev/student si 6 lei de pensionar. Cladirea e o bijuterie si este pacat ca vizitarea ei nu se poate face si in cursul saptamanii, ca la Palatul Cuza din Ruginoasa, aflat cativa kilometri mai departe.
Complexul de la Miclauseni este o adevarata oaza de liniste, pace si spiritualitate care merita vizitat.
Articol semnat de GHEORGHE SPATARIU & IULIAN NICA
Lista comentarii