Catedrala Mitropolitana din Iasi

"Socotind ca tara Moldovei nu era oarecare in lume, Mitropolitul Moldovei, Veniamin Costache, si-a propus sa ridice spre proslavirea Creatorului si izbavirea neamului o preafrumoasa catedrala in mijlocul cetatii, sugerand arhitectului sa o zideasca cu fatada spre strada si cu coloane si capiteturi antice."

La 8 august 1826 se semneaza hrisovul de inaltare a Catedralei Mitropolitane. Catedrala se ridica pe locul bisericii Stratenia, ctitorie a sotiei lui Gheorghe Duca, Nastasia. Domnitorul parasind tronul, ramanea in paragina timp de 4 decenii. Restaurarea ei incepe la 3 iulie 1833 la insistentele Mitropolitului Veniamin Costache.

Lacasul a ramas multi ani in ruina deoarece acoperamantul si marea bolta din mijlocul cladirii s-au prabusit si ramasese "ca o masa cu picioarele in sus" sau ca o "zidire cu patru fesuri".

Conducerea tehnica o avea "arhitectonul" Iohan Freywald din Viena, ajutat mai tarziu de fiul sau Gustav Freywald.

Pictura a fost realizata de renumitul pictor Gheorghe Tatarascu iar stilul arhitectonic e inspirat din formele tarzii ale Renasterii italiene, semanand intr-o mare masura cu vestita biserica "Trinita del Monte" din Roma. Picturile sugereaza miscare, viata, monumentalitate, avand un colorit cald.

Ctitorul dorind ca biserica sa fie incapatoare si impunatoare spatiul interior a fost realizat potrivit canoanelor arhitecturale, fara a pierde din atentie nici fosta biserica Stratenia a carei existenta se marca pe o placa asezata in noua ctitorie. Se aveau deasemenea in vedere si marile catedrale europene.

Atunci cand era in intregime zidita si acoperita, prin 1839 se descopera aparitia unor crapaturi. Pentru a evita dezastrul, arhitectul iesean Singurov propunea ca in locul boltii din caramida sa se construiasca una din lemn, ce se si ridica in 1840.

Deteriorarea continua insa, Mitropolitul Veniamin Costache se retrage din scaun iar la 23 mai 1857 se produce dezastrul, cupola prabusindu-se si daramand in cadere si coloanele din interior. Ruinata, cu cele patru turle ramase stinghere, ramanea parasita pana in 1880 cand mitropolitul Iosif Naniescu punea a doua piatra de temelie iar conducerea lucrarilor o lua arhitectul Al.Orascu.

Fatada estica e reprezentata de sase coloane asezate pe un soclu inalt de piatra. Pe panoul de la nivelul aticului este reprezentata in basorelief scena "Intampinarea Domnului" iar fatada vestica este incoronata cu un timpan in care apare chipul Sfantului Gheorghe, incadrat de coloane si de un fronton arcuit.

Coama acoperisului este decorata cu fleuroni in zinc si cruci stilizate, iar cele 4 turle completeaza farmecul si monumentalitatea cladirii.

La 23 aprilie/4 mai 1887 se auzea chemare de clopot de la Mitropolie. Se sfintea frumoasa inzestrare a fostei capitale de pe malul Bahluiului, Iasul traind o mare sarbatoare. "Maretul templu" a fost sfintit in prezenta Regelui Carol I si a reginei Elisabeta. Regele Carol afirma atunci ca la Iasi, "rasare din ziduri surpate un sfant locas, vrednic de vechiul scaun arhiepiscopal al Moldovei si Sucevei...".

Dimensiunea comorilor aflate in Mitropolie e completata de doua icoane de mare valoare: "Iisus Pantocrator" si "Maica Domnului cu pruncul", icoane pictate in secolul XVI.

Catedrala veche, palatul mitropolitan, cladirea cu birourile cancelariei arhiepiscopale, biblioteca, arhiva si somptuosa sala festiva, caminul preotesc si alte anexe constituie o compozitie arhitecturala de o mare semnificatie artistica.

In data de 14 octombrie a fiecarui an, Iasiul impodobit de sarbatoare si cu zambete de incurajare pe fetele oamenilor sarbatoreste ziua Sfintei Paraschiva, sfanta venerata in biserica ortodoxa, ocrotitoare a Moldovei, ale carei moaste au fost aduse aici de domnitorul Vasile Lupu in 1889. Sfanta e scoasa afara pe un catafalc iar credinciosii vin sa se roage.

Inca in ajunul aceste sarbatori pe fosta Ulita Mare (actualul bulevard Stefan cel Mare si Sfant) curge puhoi de lume, ograda Mitropoliei fiind cuprinsa de valurile multimii de credinciosi si a grupurilor de turisti romani si de peste hotare.