Fiecare loc de pe acest pamant are in spatele lui istorii mai mult sau mai putin cunoscute. Oameni frumosi care au incantat prin prezenta si spiritualitate, dar si monstri hidosi care au starnit groaza si manie in jurul lor. Si cum Iasul are si el legendele lui nu duce lipsa de asemenea personaje.
Cu siguranta cel mai hidos si inspaimantator personaj, care a calcat vreodata pe pietroaiele batranului oras, este Gavril Ciobanu sau Buzatu cum i se mai spunea. Acesta era un tigan de o slutenie nemaipomenita, o privire de te treceau fiorii si un fizic de colos, care te faceau sa-l ocolesti din instinct la simpla vedere.
Tigan puscarias, intemnitat in beciurile tribunalului impreuna cu temuta banda a lui Ion Chetrariu din care facea parte, acesta a avut norocul de a scapa de la moarte acceptand postul de calau al Iasului, atunci cand nimeni nu voia sa imbrace manta rosie a bestiei.
Scos din puscarie si bagat in una din anexele tribunalului pe strada Fatu din Pacurari, Gavrila isi incepu treaba cu nimeni altul decat cu cel care l-a luat in banda sa pentru a-l scapa de foame, si anume capitanul Ion Chetrariu. I-a pus acestuia streangul in gat fara nici cea mai mica ezitare, ba chiar si ranjand cu chipul sau hidos.
Se spune ca era de o cruzime de neinchipuit, de multe ori tarandu-si victimele din Pacurari, de la beciurile puscariei pana in apropierea manastirii Frumoasa, in zgomotul tobelor si strigatele multimii de pe marginea drumului.
Pe campia de langa manastirea Frumoasa de obicei se tineau iarmaroace, iar sus langa zidurile manastirii exista o movila de pamant numita a Sarandei, unde doua furci inalte erau destinate celor ce urmau a-si pierde viata pentru faradelegile comise. In spatele acestor furci, se sapa cate o groapa pentru trupurile fara de suflare a condamnatilor, pe care groaznicul calau le lovea cu picioarele pana cadeau in ea.
Toata lumea lasa privirea in jos cand acesta o privea, dar ultimii oameni pe care i-a executat l-au tratat cu totul aparte. Erau doi frati din Dorohoi, numiti Cuciuc, care impreuna cu mama lor si-au ucis tatal. Ei bine, acestia tot drumul spre spanzuratoare au facut haz intre ei, razand si glumind pe marginea mantiei rosie a calaului si a figurii dizgratioase a acestuia.
Atunci cand le-a fost pus streangul de gat, unul dintre acestia l-a scuipat in fata pe temutul Gavril, lucru care nu i se intamplase niciodata. A doua zi a mers la armasul criminalului, asa se spunea tribunalului pe atunci, cerand acestuia sa-i dea voie sa mearga el la Dorohoi pentru a o spanzura pe mama celor doi frati, care efectiv si-au batut joc de el in ultimile lor clipe de viata.
Cam asta a fost ultima lui executie deoarece domnitorul Mihail Sturdza a suprimat executiile publice, iar Gavril Buzatu si-a incheiat activitatea de calau dupa mai bine de 15 ani si sute de oameni omorati cu mainile lui.
Pentru a fi ferit de ochii lumii, acesta a fost trimis sa locuiasca in conacul familiei Moruzzi din Manta Rosie (cartier care a luat acest nume dupa manta rosie a calaului). Aici acesta a fost chinuit ani in sir de sufletele zbuciumate ale victimelor sale, care nu il lasau sa se odihneasca, si care chiar si in ziua de azi mai scot sunete neinteligibile in linistea noptii.
Buzatu a cerut sa fie lasat la o manastire pentru a-si trai batranetile, lucru incuviintat de conducerea poterei care l-au trimis la manastirea Secu, unde a si murit ca simplu calugar.
Conacul Moruzzi a ramas nelocuit pana in ziua de azi, deoarece nimeni nu indrazneste sa locuiasca acolo. Chiar se zvoneste ca a incercat sa-l cumpere un influent om al zilelor noastre, dar a renuntat repede vazand ce se petrece acolo.
Articol semnat de GHEORGHE SPATARIU
Lista comentarii