Muntii Giurgeu

ASEZARE, DELIMITARE

Muntii Giurgeului, parte integranta a grupei centrale a Carpatilor Rasariteni, reprezinta rama vestica a cristalinului Muntilor Bistritei mijlocii, care se desfasoara intre Valea Sec la nord si Gruiul Sindominicului la sud, in Valea Oltului, flancati fiind de masivul Haghimasul Mare, piriul Putna si Valea Bistricioarei spre est, iar spre vest de Valea Muresului, Depresiunea Giurgeului, Valea Toplitei, respectiv Platoul vulcanic al Calimanilor.

Sint orientati nord-sud si se intind pe o lungime de peste 50 km, iar in latime variaza intre 6 si peste 20 km, acoperind astfel o suprafata de peste 800 kmp.

RELIEFUL

Incadrati de masive muntoase inalte cum sint Muntii Calimani, Muntii Bistritei, muntele Ceahlau, Haghimasul Mare si Muntii Gurghiului, precum si de depresiunile Marelui Uluc al Carpatilor Rasariteni, Muntii Giurgeului apar, pe o harta in relief, ca o zona mai inalta a acestuia din urma. Ei sint, in realitate, o treapta coborita a cristalinului din Muntii Bistritei moldovene, cu care se si aseamana - in special cu Muntii Bistritei Aurii din nord. Climatul mai blind, unele elemente de structura si chiar de relief, ii deosebeste de acestia.Culmile au orientari diferite, dar in general sint dispuse nord-sud si est-vest.

APELE

Apele curgatoare

Reteaua hidrografica a Muntilor Giurgeului este tributara riului Mures, riului Bistrita, prin intermediul Vaii Bistricioarei si Oltului, in mica parte. In ansamblu se caracterizeaza prin vai transversale cu fundul adincit pina la 500-800 m fata de virfurile cele mai inalte, compartimentind astfel relieful in masive distincte, asa cum s-a precizat.

Relieful Carpatilor Rasariteni determina o puternica distribuire a apelor, care au aici o densitate intre 1-1,10 km/kmp, datorita cantitatilor mari de precipitatii ce cad in munti, densitate ce se reflecta si in relief. Scurgerea riurilor este influentata de alimentarea pluvio-nivala, ca si de regimul precipitatiilor, fapt care determina o scurgere pronuntata primavara si vara, si chiar toamna, iar bilantul hidrologic este supus legii zonalitatii longitudinale si verticale a Carpatilor Orientali, respectiv cresterii continentalitatii in aceasta zona. Debitul riurilor variaza in functie de cantitatea de precipitatii, iar regimul hidrografic este de tip temperat (ape torentiale, viituri, ape mici si ape mari, etc.).

Dintre riuri, cel mai important este Muresul. Acesta traverseaza Muntii Giurgeului in partea lor sudica, izvorind din apropierea statiunii Izvorul Mures, la peste 15 km sud de izvorul riului Olt, de altfel, ambele situate pe rama vestica a Muntilor Haghimasul Mare. Intre afluentii sai principali se numara piraiele Chindeni (6 km lungime), Chirtoegher (8), Belcina, care trece prin orasul Gheorgheni (31), Jolotca (14), Toplita (28) pina la care Muresul are 64 km lungime si un bazin de 1.117 kmp. Strabate Depresiunea Giurgeului (Gheorghenilor) avind o albie larga si putin adinca, puternic meandrata in aval, unde sint si mlastini. Mai spre nord albia ca si valea propriu-zisa se ingusteaza, fi'nd insotita de terase. Saua de la izvorul Mures este modelata in aglomerate vulcanice, iar in depresiune, valea este sapata in formatiuni vulcanice.

O serie de afluenti, de asemenea de mica importanta, primeste Muresul pina la Toplita, pe partea stinga, din Muntii Gurghiului. La Toplita incepe intrarea riului in defileu, spre Deda, pe unde s-au deversat apele fostului ac pliocen, din actuala depresiune.

Bistricioara colecteaza toate piraiele din cadrul depresiunii Bilbor, printre care mai insemnate sint: Racila (5 km), Sestini (4), Rachitisul Mare (5), Cupele, dinspre Muntii Borsecului, ca si piriul Vin (14) care strabate depresiunea Borsec si orasul, in dreptul caruia se varsa si piriul Usturoi, ce trece prin statiunea climaterica si balneara Borsec, si ale carui ape ajung prin Valea Vin, tot in Bistricioara; piriul Corbu (14), Putna (21) si altele mai mici. Nu este exclusa o viitoare captare a apelor din bazinul superior al Bistricioarei, de catre piriul Sec afluent al Vaii Toplitei, tributara riului Mures.
Oltul primeste apele unor piraie mici ce vin dinspre Muntii Giurgeului (Gruiul Sindominicului).

CLIMA

Parte componenta a Carpatilor romanesti, zona Giurgeului corespunde tipului de climat temperat boreal de nuanta montana, carpatica, cu diverse caracteristici, in functie de expozitia sudica sau nordica a versantilor, de orientare, etc.

Energia reliefului determina o circulatie activa a brizelor, care in timpul noptii acumuleaza aer rece pe fundul vailor si in depresiuni, producind cunoscutele inversiuni termice si facind sa se inregistreze temperaturi scazute (Gheorgheni -35?C la 11.11.1929). Aceste acumulari de aer sint de obicei insotite de ceturi, care, insa, se risipesc odata cu rasaritul soarelui cind briza de vale pune in miscare masele de aer spre crestele muntoase.

Elementele termice se reflecta si in covorul vegetal, reprezentat de paduri de conifere, mai dense uneori in vai si depresiuni ca pe inaltimi, unde apar pasunile. De altfel si plantele cultivate in depresiuni sint dintre cele rezistente la un climat rece: secara, ovazul, hrisca, rar griul si mai ales cartofii.

Precipitatiile, mai frecvente primavara si vara, ajung la o medie anuala de peste 800 mm, in depresiunea Gheorghenilor fiind chiar mai scazute (603 mm/an). Numarul zilelor in care solul este acoperit de zapada, ajunge la Gheorgheni la 86,4, iar numarul zilelor cu inghet la 163,6. Temperatura maxima s-a inregistrat tot la Gheorgheni ( + 35?C la 7.VII.1929).

La Borsec climatul este subalpin, cu temperaturi medii anuale ce nu trec de 5,8?C (-5,9 in ianuarie si +16,6?C in luna iulie). Iernile sint astfel aspre si reci, iar verile racoroase, resimtindu-se totusi, in depresiuni, protectia ramelor muntoase fata de vinturile puternice si reci din est si fata de cele din alte directii, frecvente aici. Se resimt si efecte locale de fohn. Ca urmare exista o nota specifica de climat de munti mijlocii care favorizeaza activitatea turistica, in general.

SOLURILE, VEGETATIA SI FAUNA

Solurile acesti regiuni sint foarte variate, in functie de substratul litologic si vegetatia sub care s-au format, de zona muntoasa sau depresionara in care a avut loc geneza lor. Sint caracteristice solurile brune acide montane de padure, in diferite grade de podzolire, pe roci eruptive neutre sau pe calcare, rendzine montane pe inaltimi, iar in depresiuni sint caracteristice solurile brune montane tipic podzolite, cele brune de padure, slab si mediu podzolite, solurile silvestre brune si brunegalbui, inclusiv podzolite in molidisurile inferioare, pe roci marno-argiloase si eruptive intermediare, solurile de lunca, aluviale, humico-gleice, dernogleice si chiar turboase, in preajma mlastinilor turboase din valea Muresului si Bistricioarei (mlastini eutrofe si oligotrofe, tinoave).

Vegetatia caracteristica este, ca urmare, cea de conifere, predominante fiind padurile de molid (Picea excelsa), rar brad (Albies alba) si fag (Fagus silvatica). Este raspindita, de asemenea, vegetatia ierboasa de pasune si finate montane secundare, instalate in locul padurilor de molid, in care predomina paiusul (Festuca rubra v. fallax), teposica (Nardus stricta) etc., precum si o vegetatie de mlastini eutrofe si oligotrofe (tinoave) cu o vegetatie caracteristica (Sphagnum), Se intilnesc pe alocuri specii de mesteacan pitic (Betula nana si Betula humilis), alun (Alnus viridis) si tisa (Taxus baccata). Padurile de fag montane sint frecvente mai ales in partea sudica (Izvorul Mures).

O mentiune speciala acordam vegetatiei din Depresiunea Borsec, cu specii rare si flora fosila bogata, identificata in argilele si marnele cu carbuni de virsta levantina si pleistocena, cu specii de pin, fag, mesteacan, stejar, carpen, rododendron etc.

La cele actuale amintite, se pot adauga artarul (Acer pseudoplatanus), specii ierboase ca spinzul (Heleborus purpurascens), mierea ursului (pulmonaria officinalis), vioreaua (Scilla bifolia), crinul de padure (Lillium martagon), anemonele (Anemone transilvanica), galbenelele de munte (Ranunculus Carpaticus), omagul (Aconicum-moldavicum), caprifoiul (Lonicera xilosteum), horsti (Luzula pilosa), macrisul iepurelui (Oxatis acetosella), gentienele (Gentiana asclepiadea), rogozul (Carex sp.), piciorul cocosului sau floarea brosteasca (Ranunculus acer), nu-ma-uita (Myczotis palustris), busuiocul salbatic (Prunella vulgaris), iarba cimpului (Agroszis tenuis), trifoiul salbatic (Trifolium pratense), ghizdeiul (Lotus corniculatus), muschi (Sphagnum sp.), ferigi (Dripoteris filix mas) etc.

Fauna cunoaste aici o bogatie deosebita, atit in specii de vinat mare: ursul brun (Ursus arctos), cerbul carpatin (Cervus elaphus carpaticus), caprioara (Capreolus capreolus), lupul (Canis lupus), mistretul (Sus scropha), precum si vinat mic: pisica salbatica (felis silvestris), risul (Lynx lynx), veverita (Sciurus vulgaris), numeroase specii de pasari: cocosul de munte (Tetrao urogallus), cocosul de mesteacan (Lyrurus tetrix), alunarul (Nucifraga casyocatactes), uliul pasarar (Accipiter nisus), mierla (Turdus merula) si multe altele, precum si diferite specii de rozatoare, pesti (pastravul - Salmo trutta labrax m. forio), nevertebrate (lepidoptere, insecte) etc.

In depresiunea Borsec au fost identificate alaturi de plantele fosile, numeroase specii faunistice, intre care resturi de mastodonti (Mastodon borsoni), diverse specii de moluste, pesti, care ne atrag atentia asupra climatului timpurilor tertiare, asupra faunei fostelor lacuri pliocene, din depresiunile acestei zone, mult diferite de cele de astazi.