Logo parteneri   |   Despre noi   |   Membri   |   Regulament   |   Copyrights   |   Contact
CAUTARE
LIKE US
online
Asociatia TuristMania
Cabane si Refugii
Cluburi montane
Salvamont Romania

Cate ceva despre orientare - sportul padurilor

Postat de: moderator, ultima actualizare: 16 Septembrie 2012

In vorbirea de toate zilele a devenit familiar termenul orientare, in sensul de a gasi solutia, atitudinea cea mai buna intr-o anumita imprejurare, a actiona adecvat.

O alta definitie a termenului, mai veche, intelegea prin orientare actiunea de “a recunoaste, a gasi drumul pentru a ajunge la destinatie”.

Orientarea turistica sportiva a aparut in tarile scandinave, cel dintai concurs desfasurandu-se in 1897 in Norvegia. Raspandirea orientarii ca sport in afara teritoriului scandinav s-a facut abia dupa 1945, iar dupa organizarea de campionate nationale intr-o serie de tari, s-a ajuns in 1962 la desfasurarea primului campionat mondial de orientare intr-o alta tara scandinava, Finlanda.

Indiferent de felul in care a aparut sau s-a format, intr-o tara sau alta, orientarea ca activitate sportiva, regulile au fost rapid uniformizate, hartile intocmite dupa aceleasi principii, sistemul de desfasurare a competitiilor generalizat. S-au constituit organisme nationale specializate (comisii centrale, comitete, federatii) si, bineinteles, Federatia Internationala de Orientare (I.O.F.).

Orientarea este practicata azi ca sport de performanta in probe ca: individual, stafeta, cursa lunga (pana la 30 km), intrecere de noapte, intreceri cu mai multe etape (2-7 zile consecutive), pe schiuri etc.

In Romania, activitatea a inceput sub forma de “Orientare turistica”, despartindu-se apoi si devenind ramura de sine statatoare, avand - ca sport - caracteristicile solicitate (intrecere, regulamente proprii, clasificare sportiva, sistem competitional etc). Continua sa cocheteze cu turismul insa, datorita faptului ca intrecerile se desfasoara in apropiere de obiective turistice, in zone pitoresti, facandu-se uz de amenajari turistice (campinguri, moteluri, cabane etc.). Orientarea turistica inseamna, de fapt, orientarea pe marcaje, parcurgerea necompetitiva a traseelor turistice existente, orientarea cu ajutorul hartii turistice obisnuite in zonele de munte sau oriunde, pentru ca, in definitiv, si un automobilist care consulta ghidul pentru alegerea unei rute face tot orientare turistica.

Harta si busola sunt instrumentele principale in orientarea turistica, deci cunoasterea elementelor busolei este indispensabila.

Pentru determinarea locului de statie, se orienteaza harta spre N; se aleg 2-3 repere distincte din teren care sunt reprezentate si pe harta si se apreciaza succesiv de la locul unde suntem opriti (punct de statie) distantele pana la reperele mentionate. Cu ajutorul scarii (din indicatorul hartii), se verifica aceste distante pe harta. De asemenea si cu ajutorul tablelor si sagetilor indicatoare si a timpului scurs de la intalnirea lor. Daca aprecierea facuta in teren corespunde cu masuratorile facute pe harta, ati reusit sa determinati locul unde va aflati urmand sa decideti continuarea drumului si directia in care trebuie sa va indreptati.

Pentru determinarea azimutului unei directii se cauta in teren un obiectiv cunoscut - punct fix, pe directia respectiva. Apoi stabilim directia N, acul magnetic sa fie cu varful pe litera “N” sau “360”. Din aceasta pozitie se roteste cadranul gradat pana cand, privind cu ochiul prin catare spre inaltator, se observa obiectivul ales. Valoarea gradatiei (de pe cadran) din dreptul semnului este chiar azimutul directiei pe care dorim sa o urmam. Respectand aceasta putem ajunge la obiectivul propus chiar daca din “drumul” nemarcat ales ad-hoc nu mai avem posibilitatea sa vedem reperul ales datorita denivelarilor de teren, a padurii sau a noptii.

Trebuie totusi avut in vedere faptul ca determinarea directiei se realizeaza cu aproximatie deoarece o eroare de citire de 1 grad de pe cadran poate da o eroare de 20 de m in teren pentru fiecare km distanta.

Masurand cu rigla busolei, calendarului de buzunar sau apreciind din ochi, putem afla, cu aproximatie, ce distanta este in linie dreapta in realitate, intre punctul de statie si obiectivul spre care ne indreptam sau intre doua obiective vizate. Rigla se afla pe marginile suport; cu ajutorul ei putem masura distanta intre 2 repere de pe harta, transformand lungimea masurata in lungime adevarata aeriana. Unele busole au rigla incadrata la scara, citirea distantelor facandu-se direct.

Lupa se foloseste in cazul in care elementele de pe harta sunt greu observabile si este necesara marirea acestora.

Cadranul gradat are un rol foarte important in orientarea cu harti si dupa azimut sau viza (unghiul dintre directia oarecare si directia N-S, masurat in directia inversa a acelor de ceasornic); cadranul este mobil, putandu-se roti la 360 de grade, si are insemnate punctele cardinale.

Acul magnetic este elementul cel mai important al busolei si arata tot timpul directia N-S; jumatatea acului care arata nordul este colorata cu rosu, iar la unele busole varful acestui ac este fosforescent, asigurandu-se in acest fel orientarea pe timp de noapte.

Liniile nordului se rotesc odata cu cadranul, avand indicata directia N; se folosesc pentru orientarea hartii si luarea vizei (azimutului).

In general, drumetii antrenati pot aprecia distante in teren muntos de pana la 500 m, cu o eroare de 10-15 %; peste aceasta marime erorile cresc. In apreciere se va tine seama de:
- marimea aparenta - obiectele par mai mari cu cat sunt mai apropiate, sau obiectele mai mari par mai apropiate decat cele mai mici aflate la aceeasi distanta;
- departarea aparenta - obiectele par mai apropiate cand detaliile lor sunt mai clare, sau in conditii de vizibilitate buna si mai indepartate la vizibilitate scazuta (caldura mare, ceata, ploaie). Obiectele luminate (creste insorite) sau in culori deschise par mai apropiate decat cele slab luminate sau de culoare inchisa la aceeasi distanta.

Se apreciaza ca simtul vazului este normal daca ochii pot vedea: figura unui om de la 500 m; mersul si miscarea bratelor de la 750 m; trunchiurile si coroanele copacilor de la 3000 m; oameni izolati si deplasarile drumetilor pe creste de la 1500-2000 m.

In legatura cu marimea aproximativa a obiectului vizat (H) se apreciaza ca: un stalp indicator cu paleta are 2 m de la sol; un refugiu are 2,5-3 m de la sol; o cabana (cu parter si pod) are 6-7 m de la sol. Aprecierea distantelor pe harta se face cu ajutorul “scarii”, adica acel raport dintre dimensiunile reale din teren si cele redate pe harta. Aceasta scara este inscrisa in indicatorul hartii (adica locul in care apare denumirea muntilor, autorul hartii/ghidului turistic si legenda semnelor conventionale) sub urmatoarele forme:
a) ca fractie (1/ sau 1: la 50000; 25000 sau 20000), care arata de cate ori a fost redusa unitatea de masura din teren;
b) ca egalitate (1 Km = 1 cm), care arata direct cu cat este egal pe harta o unitate din teren si
c) cel mai frecvent in hartile turistice, printr-o linie marcata pe care sunt inscrise distantele care arata cu ce distanta reala din teren este egal segmentul considerat pe harta.

Pe munte, in aprecierea distantelor trebuie tinut cont de gradul de inclinare a pantelor si alte dificultati naturale, cu care se corecteaza (ca timp) distanta aproximativa de pe harta. Gradul de inclinare a pantelor se poate vedea pe harta, dupa distanta mai apropiata (inclinare mai mare) sau mai indepartata (inclinare mai mica) a curbelor de nivel (linii de culoare maro pe care apare din loc in loc inscrisa valoarea altitudinii).

In cazul in care nu avem busola si vrem sa ne orientam pe harta, este necesara determinarea unor repere vizibile clare. Dupa determinarea pozitiei lor pe harta, se va misca harta astfel incat pozitia reperelor alese din jurul nostru sa corespunda cu pozitia lor pe harta (reorientata in noua pozitie). Pe parcursul deplasarii se urmareste ca harta sa fie orientata dupa pozitia din jurul nostru.

Citirea unei harti se poate realiza numai printr-o cunoastere temeinica a elementelor care o compun. Toate acestea creeaza celui care foloseste harta o imagine reala a terenului care il inconjoara, precum si a viitorului traseu care va fi parcurs.

Scara hartii este raportul care ne arata de cate ori a fost micsorat terenul (lungimile si suprafata) pentru a fi reprezentat pe harta. Scara poate fi reprezentata sub 2 forme: numeric/grafic. Scara numerica este cea mai des intalnita. Ea este exprimata sub forma unei fractii al carei numarator reprezinta unitatea de masura, iar numitorul este numarul care arata de cate ori liniile din teren sunt reduse pe harta. Exemplu: 1:25000, 1:10000 etc.

Pentru usurarea utilizarii scarii numerice este bine sa se retina urmatoarea regula: daca de la numitorul scarii se vor taia ultimile 2 zero-uri, atunci numarul ramas indica cati metri reprezinta pe teren un centimetru de pe harta. Scara grafica este reprezentata printr-o linie dreapta divizata in parti egale. Pe scarile grafice se arata prin cifre care este distanta in metri corespunzatoare unei diviziuni. Se foloseste mai mult pe hartile turistice.

Directia Nord este un alt element care apare pe harta sub forma unor linii subtiri verticale paralele intre ele, indicand directia N prin sagetile de la unul din capete. Daca nu exista aceste linii, obligatoriu harta va avea indicata directia N printr-o simpla sageata.

Semnele conventionale sunt esentiale pe o harta si sunt prezentate intr-o lista de la marginea hartii numita legenda hartii.

O alta regula de baza a orientarii spune ca cel mai scurt traseu este cel marcat. Nu doresc ca vreo imprejurare nefericita sa aminteasca grupului aflat la ananghie aceasta regula.

Potecile (traseele montane) sunt orientate in general in lungul vailor sau picioarelor de munte pentru urcare - coborare, in lungul crestelor si sunt prevazute cu semne turistice de orientare sau momai pentru jalonare.

Gradul de dificultate al traseelor turistice:
- traseu cu grad mic de dificultate (durata 3-6 ore, diferenta de nivel 300-700 m, efort fizic moderat);
- traseu cu grad mediu de dificultate (durata 4-8 ore, diferenta de nivel 500-1000 m, efort fizic sustinut, conditie fizica si cunostinte de orientare bune);
- traseu cu grad mare de dificultate (durata 5-9 ore, diferenta de nivel 800-1500 m, efort fizic continuu si intens, conditie fizica buna si antrenament).

Dupa nivelul de echipare solicitat drumetilor avem:
- trasee (poteci amenajate, drumuri forestiere) care nu necesita echipament special; - trasee care necesita echipament de drumetie de complexitate medie (poteci cu portiuni accidentate, grohotisuri, pante alunecoase cu grad de inclinare mediu);
- trasee care necesita echipamen de drumetie special si complex (poteci accidentate, putin conturate si/sau portiuni fara poteca, cu pante abrupte care necesita uneori ajutorul mainilor pentru ascensiune). 

Articol vizualizat o data


Articole din categoria Orientare sportiva


Lista de email-uri a cluburilor de orientare sportiva Federatia Romana de Orientare (FRO) info@fro.ro, presedinte@fro.ro Clubul Sportiv STAR TEAM Baia Mare starteambm@yahoo.com Clubul Sportiv Maratin-Rivulus Dominarum Baia Mare oring_nagy@yahoo.com Clubul Sportiv Electro Sistem Baia Mare iosifhecko@yahoo.com Club Sportiv Spria Baia Sprie ... DETALII
Asociatii si cluburi de orientare sportiva din Romania Denumire: Federatia Romana de Orientare (FRO)  Anul infiintarii: 1990 Adresa: Str. Vasile Conta nr. 16, sector 2, cod postal 020954, Bucuresti Telefon/Fax: 021/317.49.99 E-mail: info@fro.ro, presedinte@fro.ro Website: www.fro.ro Denumire: Clubul Sportiv STAR TEAM Baia Mare Anul ... DETALII
Istoria orientarii sportive in Romania si in lume Motto: "Orice calatorie, afara de cea pe jos, e o calatorie pe picioare straine." (Calistrat Hogas) Ce este orientarea sportiva? Putina lume are cunostinta de existenta, la granita dintre competitie si drumetie, a unei discipline sportive inedite: orientarea turistica. Este un ... DETALII
Istoria orientarii sportive Istorie Orientarea, isi are originile la inceputurile omenirii, cand pentru a-si procura hrana componentii familiilor erau nevoiti sa se deplaseze mult in afara comunei, si nu puteau realiza aceasta fara sa-si dezvolte simtul de orientare, pentru a fi in masura sa se reintoarca cu hrana vanata ... DETALII
Orientarea in zona montana HARTA. REPREZENTARE SI COMPONENTE CARTOGRAFICE. Exista patru componente care fac ca o harta sa devina utila: - scara; - reprezentarea Nordului; - semnele conventionale; - o metoda pentru a marca inaltimile. SCARA hartii reprezinta raportul dintre o distanta masurata intre doua puncte pe harta si ... DETALII

Lista comentarii

Trebuie sa fiti logat
pentru a putea adauga comentarii!