Istoria si evolutia schiului alpin

Inainte ca schiul sa devina un sport si chiar o pasiune, el era un simplu mijloc de deplasare pe zapada folosit de razboinici sau vanatori in timpul iernilor lungi si grele din tarile Scandinave si nordul Rusiei.

Primele indicii ce dovedesc existenta schiurilor dateaza de acum 4500-5000 de ani, cand in anul 1933 in zona Rodoy din Norvegia s-au descoperit desene facute pe stanca ce descria un barbat pe schiuri foarte inguste construite din lemn tinand in mana un bat. Cele mai vechi schiuri au fost descoperite in zonele mlastinoase ale Rusiei, vechi de 8000 de ani.

Originea cuvantului "schi" provine din termenul skio (cuvant din limba veche nord-germanica) si inseamna "bat din lemn", apoi fiecare tara a adaptat cuvantul in limba ei: englezii in "ski", spaniolii in "esquis" sau finlandezii in "suksi". Unele surse istorice, dar neconfirmate, sustin ca termenul "a schia" nu era strain de zonele din Iran, unde se crede ca triburile antice inventasera schiuri pentru deplasarea pe zapada confectionate din pieile animalelor.

Oamenii din zona cu telescaune a Norvegiei, sunt creditati cu dezvoltarea schiului intr-un sport, undeva la inceputul anilor 1700. Ei au inventat tehnici si procedee pentru a fi folosite in controlarea vitezei la coborarea dealurilor, tehnici cunoscute de noi ca telemark sau cristiana. De asemenea sunt considerati ca inventatorii sariturilor cu schiurile.

Echipamentele din acea perioada difereau foarte mult fata de cele din prezent. Toate schiurile aveau montat un dispozitiv de prindere, dar doar pentru degetul mare, calcaiul fiind lasat liber sa se miste in sus si in jos, iar acest tip de schi era denumit schi nordic.

Primul eveniment organizat ce a cuprins probe de schi, sarituri cu schiurile si un fel de cros pe schiuri, a avut loc pe la inceputul anului 1800 si s-a folosit tipul de schi nordic. In timp ce schiul nordic a suferit foarte multe schimbari de-a lungul anilor, avand astazi foarte multe variante de competitii, aceste vechi discipline inca mai exista si pastreaza spiritul de odinioara, de acum 200 de ani.

Schiul castigase din ce in ce mai multa popularitate si printre europeni, la inceputul anilor 1900, dovedindu-se prin inaugurarea primelor Jocuri Olimpice de Iarna desfasurate in Franta la Chamonix. Olimpiada a avut doar cinci sporturi, iar evenimentul de schi a avut doar doua probe: sarituri cu schiurile si combinata nordica. Aceast lucru s-a intamplat in continuare, pana la Jocurile de Iarna din 1932 de la Lake Placid cand, o proba de schi-cros a fost organizata ca si proba independenta de schiul nordic.

Odata cu evolutia schiului, tehnicile si echipamentele au trebuit sa tina pasul si sa se dezvolte. Tehnica telemark era ideala pentru terenurile plate si abrupte ale Norvegiei, insa nu putea fi adaptata pentru partiile din muntii Alpi sau altor munti europeni din causa lipsei de control. Acest lucru a dat nastere la schiul alpin. Schiul alpin folosea un echipament mai nou, claparul avand priza si la degete si la calcai, dand un mai mare control schiorului si permitandu-i acestuia sa ia curbele mai lin si mai usor, precum si sa accelereze mai mult coborarea. Disciplinele alpine de coborare si slalom au beneficiat de aceste noi tehnici si echipamente si, in 1936, la Jocurile de Iarna de la Innsbruck, in Austria, am vazut in premiera o noua proba al schiului alpin: combinata alpina, o proba ce acumula suma punctele fiecarui participant obtinute de la ambele probe.

In anii '30 schiul a devenit mai popular in Europa, mai ales prin introducerea teleschiurilor, facilitate ce elimina urcatul pe partie, de la baza si pana sus, lucru ce era destul de anevoios. Industria schiului s-a dezvoltat puternic imediat dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, cand Austria si Elvetia au pus bazele primelor statiuni montane dedicate schiului alpin. In ultimii 70 de ani, au aparut foarte multe scoli de schi, dotate cu facilitati si instructori foarte buni, lucru care a facut ca acest sport sa evolueze si sa fie indragit si practicat mult mai mult decat inainte. Apoi, aparitia slalomului urias la Olimpiada din 1952 in Oslo, dar si aparitia probei Super-G deviata din probele de slalom urias si coborarea alpina, a obligat producatorii sa dezvolte echipamente performante si sigure, iar pe atleti sa imbunatateasca metodele de antrenament si tehnicile de schi.

Desi este considerat unul dintre cele mai scumpe sporturi, schiul ne ofera placerea de a ne bucura de viata si de frumusetile naturii.

Sursa: wikipedia.org, speedski.com