Adaptarea organismului in timpul mersului

Adaptarea trebuie sa se efectueze treptat, prin evitarea eforturilor inutile si folosirea rationala a terenului.

* La pornire se va merge mai lent.

*Ritmul de deplasare va fi in functie de caracteristicile terenului.

*Pe terenurile uniforme se va merge intr-un ritm constant.

*Prima pauza mai mare (20-30 de minute), se va lua dupa doua ore de mers.

*La vreme de iarna, indeosebi pe vant puternic, se vor evita pauzele mai lungi.

*La urcare, se calca pe toata talpa, cu genunchii usor indoiti, pe plan transversal, distanta dintre pasi sa fie la latimea bazinului.

*La coborare, la fel se calca pe toata talpa, dar cu genunchii lasati mai mult inainte, iar trunchiul va fi aplecat.

*Pe pantele cu iarba, daca inclinatia e pana la 25 de grade, urcarea se va face direct, iar daca inclinatia pantelor este intre 25-40 de grade, urcarea se face in serpentine, calcand cu toata talpa.

*Pe grohotisuri, urcarea se va face pe pietrele si bolovanii mai mari, iar coborarea pe grohotisul marunt.

*Se va merge in coloana de cate unul (in sir indian), la intervale egale, comode; primul va fi conducatorul de grup.

* Iarna, deplasarea se va face in grup compact; numai daca in zona nu exista pericole de avalansa.

*Tot iarna, in timpul deplasarii in zapada adanca ori pe viscol, capul coloanei va fi schimbat cat mai des.

Articol semnat de IULIAN NICA