Comportamentul pe munte

Orice mediu are caracteristici si aspecte particulare, prin urmare in fiecare dintre acestea exista tipuri de comportament diferite. Zona montana este deosebit de frumoasa, ne ofera senzatii fantastice, dar in acelasi timp, ascunde multe pericole. Un comportament adecvat ne poate asigura o excursie placuta.

Cateva aspecte importante:

- la pornire se va merge intr-un ritm mai lent, ajungand treptat la viteza normala de mers;

- lungimea pasului sa fie proportionala cu talia si raportata la inclinatia pantei, astfel obtinem o viteza normala de deplasare;

- respiratia trebuie sa fie linistita adaptata la viteza de deplasare, fumatul in timpul mersului fiind total contraindicat;

- tot timpul ochii trebuie sa cerceteze terenul, cautand locurile prin care vom pasi;

- la urcare, se calca pe toata talpa cu genunchii usor indoiti, in plan transversal, astfel distanta dintre pasi sa fie la latimea bazinului;

- ordinea de mers va fi in coloana cate unul, la intervale egale, nu prea aproape pentru a incomoda sau a fi incomodat in timpul deplasarii. Cei mai putin initiati vor fi incadrati in coloana imediat dupa conducatorul grupului;

- ramanerea in urma grupului nu trebuie admisa sub nici un motiv;

- intotdeauna evitati sa folositi asa-zisele "scurtaturi", un punct aflat "la cativa pasi", se poate dovedi a fi mult mai departe decat v-ati inchipuit, va poate pune in situatia de a nu il atinge si in imposibilitatea intoarcerii la punctul de plecare. In acest mod se poate pierde timp, ca sa nu mai vorbim de pericolele la care va expuneti. In concluzie, nu va abateti de la traseu si incercati sa respectati marcajele turistice.

- atat la urcare cat si la coborare, se va avea grija a nu periclita grupul prin dislocari de pietre, desprinderi de glii, rostogolirea arborilor cazuti, etc.;

- pe grohotisuri urcarea se face pe bolovanii mari, iar la coborare numai pe grohotisul marunt;

- la trecerea peste pietre si mici denivelari este de preferat sa se ocoleasca sau sa se paseasca peste obstacole; daca aceasta nu este posibil se va calca integral cu piciorul indoit;

- in terenul accidentat foarte inclinat se vor utiliza si mainile pentru pastrarea echilibrului, prizele de mana se apasa perpendicular pe suprafata de sprijin;

- in timpul mersului se recomanda a se vorbi cat mai putin;

- dupa primele 20 de minute de mers se va crea un moment de relaxare, prima pauza mai mare (20-30 minute) se va face dupa 2 ore de mers;

- in pauzele mai mari se pot consuma dulciuri (zahar, glucoza, miere, etc.), ciocolata nu este indicata in timpul efortului. Nu este bine sa se bea apa numai la finele pauzelor, inainte de a porni din nou la drum;

- la coborare se calca de asemenea pe toata talpa, cu genunchii mai mult impinsi inainte si bustul aplecat;

- iarna pe vreme rea (viscol, ceata, ger), deplasarea se face in grup compact, exceptie facand zonele care prezinta pericol de avalanse;

- iarna pauzele mai lungi, in special pe vant puternic, trebuie evitate. Se recomanda etapele lungi, intr-un tempo moderat, cu pauze scurte si putine. Opririle de 5-10 minute sunt cele mai indicate si se vor face in locuri ferite de vant, fie langa obstacole naturale, fie improvizand mijloace de protectie. Daca aceasta nu este posibil, opririle pot fi evitate;

- in timpul mersului pe viscol sau zapada adanca, capul coloanei va fi schimbat cat mai des. Daca sunt sa se foloseasca urmele existente;

- observarea reciproca este cel mai bun remediu impotriva degeraturilor;

- cand dificultatile cresc mai inainte de toate trebuie sa se pastreze buna dispozitie;

- adeseori accidentele survin dupa depasirea unor dificultati, datorita faptului ca "rasuflam usurati" si atentia incepe sa scada.