Marcajele de pe traseele montane

Marcarea traseelor montane in scopul ghidarii turistului este cea mai comuna forma de orientare turistica. Marcajul se aplica in special pe trunchiurile copacilor, stanci, sau pe structuri realizate de oameni (ex. stalpii din golurile alpine). Marcarea traseelor se face, in special, pe copaci sau stanci inalte pentru ca marcajul sa nu fie acoperit de zapada, dar se poate face si pe pietre/stanci acolo unde relieful nu permite altfel (ex. pe creste).

Pentru marcarea traseelor montane se utilizeaza urmatoarele conventii:
Marcaj banda verticala - se foloseste pentru marcarea traseelor principale (a magistralelor), in special trasee de creasta;
Marcaj cruce - se foloseste pentru marcarea traseelor de legatura;
Marcaj punct - se foloseste pentru marcarea traseelor circuit (trasee "dus-intors");
Marcaj triunghi - se foloseste pentru marcarea traseelor secundare.

Fiecare din marcajele de mai sus poate fi aplicat in una din culorile rosu, albastru, galben, in ordinea importantei lor.

Marcajele de trasee montane sunt precedate (sau secundate) de indicatoare de directie, placi metalice in forma de sageata, pe care sunt trecute informatii utile cum ar fi: directia de deplasare spre un obiectiv, timpul de mers pana la acesta si semnul de marcaj. Unele contin si informatii suplimentare cum ar fi semnul si numarul de telefon al Salvamont sau numarul de telefon al jandarmeriei montane.

Timpul trecut pe indicatoarele de directie este calculat in conditii de mers normale cu pauze de cinci minute dupa fiecare ora de mers. De cele mai multe ori timpul trecut pe indicator este compus din doua valori (ex. 1 - 1 1/2 ore), cele doua valori indica durata in timp a traseului atat pentru turistii antrenati cat si pentru cei mai putin antrenati.

In drumetiile montane pot fi observate si alte marcaje pe copaci. Acestea nu trebuie confundate cu marcajul turistic, ele fiind de fapt marcaje forestiere. Chiar si aceste marcaje sunt utile atunci cand este "pierdut" marcajul turistic de aceea cunoasterea lor este importanta. Marcajele forestiere sunt:

O banda rosie verticala - marcheaza limita de parcela forestiera. Se intalneste pe picioarele de munte si coboara, de obicei, catre un curs de apa.

Doua benzi orizontale rosii separata de una alba (langa acest marcaj se aplica un numar) - marcaj de parcele alaturate. Acest marcaj se aplica pe culme sau pe vale.

Litera "H" rosie - marcheaza limita dintre doua ocoale silvice. Acest marcaj se aplica numai pe culme si separa doua bazine hidrografice (cumpana de ape).

Cunoasterea reliefului zonei respective si a marcajelor forestiere poate ajuta turistul sa se orienteze cu usurinta astfel incat sa coboare in siguranta de pe munte.

Interpretarea corecta a marcajelor turistice este foarte importanta, cu toate acestea ea nu inlocuieste utilizarea unei harti. Se recomanda consultarea prealabila a topografiei zonei, inaintea pornirii pe traseu.