Capra neagra este "cel mai batran mamifer" existent pe teritoriul tarii noastre, supravietuind tocmai din Cuaternar, perioada "Marii Glaciatiuni".
Mediul prielnic in care aceasta specie isi duce viata de zi cu zi il constituie muchiile de prapastii, rapele si stancariile inaccesibile de pe crestele Carpatilor. Astfel, citandu-l pe marele nostru om de stiinta Ion Simionescu, putem spune ca "Nu e colt de stanca pe care sa nu-si poata pune piciorul; de aceea nu e pisc de munte pe care sa nu-l poata urca intr-o clipa. (...) Mereu neastamparate, mereu urmarite, prin stanci si prapastii, au o buna memorie a locurilor". Tocmai de aceea numele stiintific, latinesc al caprei negre, care o deosebeste de toate celelalte capre existente, este Rupicapra Rupicapra, adica capra de stanca (in limba latina, substantivul rupes cu genitivul rupis inseamna "stanca", "perete de stanca".
Aceasta mare iubitoare a linistii si a locurilor izolate, poate fi recunoscuta dupa blana de culoare ruginie-rosie, prezentand o dunga neagra pe sira spinarii (de unde si denumirea de "capra neagra", in timp ce pe frunte si sub barbie apare o pata de culoare alba. Tot alba este si zona pieptului pana in dreptul burtii (mai ales iarna). Practic, culoarea neagra a blanii este specifica doar pentru perioada iernii si in special la mascul.
Coarnele, spre deosebire de cele ale cervidelor sunt negre si necazatoare, avand o origine epidermica si nu osoasa ca cele ale cerbului. Masculii au cornele mai puternice, mai groase si incovoiate, in timp ce la femela incovoierea este mai redusa. Deoarece coarnele nu ii cad in fiecare an, ca la alte specii din aceasta familie, varsta unui exemplar de capra neagra se poate determina dupa numarul de inele de crestere anuale care se aduna pe teaca fiecarui corn.
Copita este formata din doua degete, partea externa a unghiei fiind dintr-o masa carnoasa terminata cu un fel de sina ce imprejmuieste unghia, formandu-se o concavitate in talpa piciorului, o adevarata ventuza. Unghia ascutita cu sina ei, permite caprei negre sa prinda coltul stancii chiar in viteza, masa cornoasa a ventuzei reprezentand o excelenta suprafata antiderapanta. Aceasta se toceste in mers dar creste repede si incontinuu. Urmele lasate de ea sunt greu de confundat, putand fi observate mai mult in timpul iernii pe zapada sau in zone unde exista pamant umed.
Odata cu sosirea primaverii, caprele incep sa fete unul sau doi iezi care, dupa numai cateva zile sunt in stare sa-si urmeze mamele. Toamna, incep sa se adune in carduri mai mari, stand toata iarna impreuna, sub ocrotirea unui exemplar batran. Tapii reprezinta santinelele cardului. La cel mai mic sunet sau aspect suspect acestia alarmeaza ceilalti membri ai grupului, scotand un suierat caracteristic si lovind pamantul cu picioarele din fata.
Caprele negre din Carpatii romanesti
Caprele negre din Carpatii nostri sunt cele mai viguroase, primind o denumire stiintifica diferentiata de Rupicapra rupicapra carpatica (Couturier in 1938), ajungand la o greutate de pana aproape 60 de kg (masculii) si varsta de 22 ani. Cu exceptia rasului, capra negra de pe la noi nu are dusmani naturali. Totusi, datorita braconajului iezilor, s-a inregistrat o scadere a numarului de exemplare si imbatranirea efectivelor.
Astfel, de la un numar de circa 9000 de exemplare inregistrate in 1990, s-a ajuns la 7700 exemplare in 1997. Situatia cea mai grava se inregistreaza in Parcul National Rodnei unde numarul acestora s-a redus drastic, fiind nevoie ca de curand sa se procedeze la o repopulare cu exemplare din Parcul Natural Bucegi si Parcul National Retezat.
Legislatia romaneasca este foarte stricta in acest sens, capra neagra fiind declarata specie ocrotita si protejata prin lege. Cu toate acestea, in lipsa personalului autorizat capabil sa monitorizeze situatia caprelor negre in cei 7 masivi muntosi (exceptie face Parcul National Retezat), efectivele de capra neagra se afla in continua scadere, punand in pericol existenta in libertate a acestei specii.
Aria lor de raspandire se rezuma la circa zece masivi muntosi: Rodnei, Ceahlau, Piatra Craiului, Bucegi, Fagaras, Parang si Retezat; de curand au fost introduse in Masivul Vrancea, mai precis in rezervatia stiintifica Cheile Tisitei, precum si in Masivul Cozia.
Articol vizualizat de 10130 ori
Lista comentarii