Brandusa de toamna - Colchicum autumnale

Este una din putinele plante care infloresc toamna, mai rar primavara. Este o planta erbacee, perena, inalta de 20 pana la 45 centimetri.

Creste in fanetele si pasunile umede din regiunile montane. In pamant are un bulbo-tubercul cu scvame brune negricioase. Frunzele apar primavara si se dezvolta odata cu capsula, care este mare si cu seminte numeroase. Florile (1-7) sunt mari, de culoare rosie-liliachie, rar alburii. Foliolele perigonale sunt unite, formand un tub lung. Fiecare floare este formata din 6 petale, unite la partea inferioara intr-un tub lung de 20-30 cm care inconjoara ovarul, aflat in pamant, fixat de bulb.

Apartine ordinului Liliaceae, familia Colchicaceae, fiind inrudita cu plante precum crinul de padure (Lillium Martagon), vioreaua (Scilla bifolia) sau laleaua (Tulipa gesneriana). Intreaga planta este foarte toxica. Trebuie retinut faptul ca primavara apar frunzele (printre primele dintre plante), cunoscute sub denumirea de ceapa ciorii si care pot fi consumate in stare verde sau in fan. De asemenea, datorita bulbului asemanator cu cel al cepei se creeaza deseori confuzii intre brandusa de toamna si ceapa salbatica.

Toxicitatea plantei, data de un alcaloid puternic - colchicina, este cunoscuta din vechime, cand a inceput si folosirea ei pentru tratarea reumatismului si a gutei. Astazi planta este folosita pentru extragerea alcaloizilor, avand utilizari in artrite, reumatism articular, dar si in catar gastrointestinal, neuralgii, tuse, tulburari cardio-circulatorii.

Brandusa este floarea prin care calendarul popular marca fie instalarea din plin a toamnei, fie venirea primaverii, omul asimiland sub acelasi nume doua specii complet diferite: brandusa de primavara si cea de toamna, singura asemanare dintre ele fiind culoarea comuna, liliachie a florilor.

Brandusa de toamna este perceputa de traditie ca floarea mortilor, pe cand cea de primavara este floarea viilor, simbolizand reinvierea naturii. Se zicea ca mortii se bucura cand vad brandusele inflorind toamna. Determinativul "de toamna" exprima de fapt un moment aparte intr-un stravechi calendar popular, raspunzator pentru inflorirea brandusei facandu-se Brumarel si Brumar (lunile octombrie si noiembrie), patroni ai anotimpului rece, de tranzitie catre iarna.

Credinta populara pune inflorirea brandusei de toamna, pe seama rautatii Mamei vitrege a pamantului, care a izgonit-o afara. O legenda populara referitoare la flora carpatica arata ca cele doua branduse (de toamna si de primavara) au fost doua surori gemene, pe care mama lor vitrega le-a izgonit din casa. Ele au umblat mult prin padure incepand sa planga, jelind, au fost auzite de Doamna Toamna, personificata intr-o femeie, care le-a metamorfozat in ghicitori; de atunci ele se cauta mereu, neintalnindu-se niciodata. Se zicea ca celui ce va aduna branduse de toamna si de primavara, unindu-le intr-o cununita pe care o va da pe o apa curgatoare i se va indeplini orice dorinta si i se vor ierta multe pacate.